joi, ianuarie 14, 2010

Anonim spunea...

Astazi, n-am avut nici un fel de pofta sa scriu. N-am avut pofta nici de nimic altceva (mancarea fiind inclusa in acest mare nimic). Va prezint scuzele mele si va asigur ca mult asteptata Carte a Cartilor pe care o aveam in plan pentru astazi, va vedea lumina tiparului in curand.

Mesajul lui Anonim, m-a ridicat din pat si m-a lipit cu degetele de tastatura. Anonim comenteaza frigaruile cu orez astfel: 


Anonim spunea...
arata foarte bine...
e cam nasol cand te apuci de asta fara pregatiri..flamanzesti toata ziua la birou..
partea proasta e ca si cand ajungi acasa nu poti sa mananci ceva rapid...
m-am uitat la mancarea ta si am luat 5 masline chioare din frigider..
Unaculuna spunea... 
Aferim, doamne, aferim! Inteleg ce-mi spui si raspund in cunostinta de cauza: mare adevar graiesti!
Prietena mea Oana e 100% raw de aproximativ 2 saptamani (sau mai putin). Zilele trecute mi-a spus: "azi, mi s-a facut o mare pofta de-o ridiche neagra. Ce chestie, nu? Am gasit sa cumpar si, cum am intrat in casa, am curatat-o si am mancat-o cu atata placere!".
Replica mea a fost: ?@#~%@&$^%#*&???????? Eu implinesc 6 luni de raw si niciodata, repet: niciodata nu mi-a fost pofta de un mar "raw" (nepreparat). Iubita-miu mananca 4 portocale de-odata iar eu pot manca, poate, 3 felii.
Nu pot manca mancarea nepreparata: nu-mi place, nu imi e pofta de ea, nu-mi pasa de ea, cred ca nici nu o consider mancare, imi pare ca sunt cumparaturi doar sau ingrediente... Inteleg!
Azi am vorbit cu Bogdan, prietenul cel raw de la 1 Ianuarie, despre al carui elan vorbeam cu aplomb in scrieri mai vechi. Zilele astea, Bogdan nu e verde deloc. Deloc. Imi vorbea si ma simteam usor vinovata pentru starea in care l-am adus: de la entuziasmul si exaltarea inceputului, in haurile dezarmarii, a scaderii admiratiei fata de propria persoana. N-a zis-o in asa de multe cuvinte dar ceea ce, printre altele gandeste, trebuie ca e cam asa: "n-am vointa; n-o sa reusesc NICI in asta; altii pot si eu nu; asa sunt eu, nu sunt in stare de nimic" si alte prostii de felul asta.
Si iata cum ceva ce ar trebui sa-ti aduca bucurie, si stare de bine, si energie, si sanatate, si forma fizica de exceptie, si claritate mentala se poate transforma in corvoada, sentimentul privatiunii permanente, lipsa de chef, sentimentul ca o viata in felul asta nici nu mai e viata, vinovatie, sub-apreciere, etc, etc, etc.
Da! Toate astea pot fi parte din raw. Si-atunci, nici nu vad de ca n-ai renunta. Chiar, daca traim sentimente de-astea, de ce, totusi, nu renuntam? Imi vin in minte doua variante de raspuns:


Varianta A: poate ca stim pe dinauntru ca e de bine, ca asa e bine sa traim si atunci renuntam doar in urma unei lupte grele. Zic si eu... In varianta A, deci, premisele sunt: (unu) stiu ca asa ar trebui sa treiesc; (doi) imi e dificil si neplacut sa traiesc asa. Concluzia, in mintea mea este: exista o varianta in care sa traiesc asa cu usurinta si cu placere?


Varianta B: viata este despre bucurie si bunastare. Asta stiu sigur. Nu stiu inca sa le traiesc ca stari predominante in viata mea si asta ma infurie si ma face, uneori sa-mi pierd, temporar, bucuria si bunastarea :-). Da' stiu precis ca asta e adevarul. Varianta B ar fi numita de catre necunoscatorii frumusetii astui univers si legilor sale, o abordare hedonista. Oricum, ea zice asa: atata vreme cat ceva nu-ti face placere, nu te bucura, atunci nu iti este bun. Sau poate nu pentru moment. Vointa, ambitia, angajamentul: prostii inventate de destepti sau de nestiutori in cursul firesc al dresajului mondial din care iacata, usor-usor, incepem sa ne trezim. In varianta B, opinia mea este asta: nimic, pardon, NIMIC nu merita sacrificarea bucuriei. Nimic. Nici macar viata raw. Ce naiba e sanantatea fara bucurie? Ce e sanatatea fara energia de a face uz de ea? Inutila.
Si-atunci, poate ca nu ti-a venit inca vremea.
Daca gandul intoarcerii la viata cea "normala" te bucura imens, iti da un sentiment de usurare, fa-o. Intoarce-te. Daca adevarul despre raw ti-a cazut in rarunchi, n-ai grija, ai sa te intorci. Si oricum nu te vei putea rupe de tot. Vei continua sa citesti, sa vezi, sa asculti. Si te vei intoarce.


Daca gandul intorcerii la viata "normala" te face sa te simti rau, lipsit de valoare, nu-ti aduce o usurare: "uhhh, ce bine, am scapat!" atunci pentru tine, timpul raw a sosit. Si te califici, oficial, pentru varianta A.  


Varianta A zice asa: Pot trai raw cu usurinta si placere? Pai pentru a raspunde, hai sa vedem care sunt dificultatile si neplacerie lui raw: 
- fac foamea la birou  
- acasa, n-am ce manca  
- n-am ceva "repede" la indemana (pana acum am citat din Anonim); continui cu propriile-mi (majoritatea foste) dificultati:  
- imi doresc sa mananc impreuna cu alti oameni  
- imi doresc sa mananc la carciuma  
- imi doresc sa am, mereu, ceva bun la indemana cand mi se face foamea cea emotionala  
- totusi, n-o sa mai mananc niciodata: floricele, pateuri, piftie, salata boeuf, etc, etc, etc?  
- bunicu' cum a trait pana la 80 de ani, verde si proaspat cu palinca, sunca si ceapa? oare are un sens toata povestea asta?  
- si la urma urmei, pentru ce o fac? viata lunga? daca ma loveste masina?  
- ma enerveaza cat de simplu pare cand te uiti pe blogurile astora si cat de greu imi e mie, de fapt...  
(astept propuneri din parte-va oricand; stiu ca sunt multe alte dificultati omise).
Veste buna e ca toate enumeratele de mai sus au solutie. Toate. Vestea medie e ca esti singurul care poate aplica solutiile. Vestea proasta e ca asta cere dedicare si cere timp. Daca te-astepti, Bogdan, sa te faci raw 100% continuandu-ti viata obisnuita (serviciu, chitara, motor, lecturi, calarie, mai stiu eu ce) si sa mananci satisfacator, raspunsul meu e: eu nu cred ca se poate. Cere putin timp. Ai nevoie ca o luna de zile asta sa fie activitatea ta predominanta. Get your hands dirty!

E O LUNA DE ZILE. E un targ mai mult decat rezonabil. Spun ca intr-o luna de zile vei invata din nou sa traiesti. Ca extraterestru ce te gasesti. Da, da, suntem in continuare extraterestrii. Traim pe o Terra in care oamenii isi cumpara mancarea de la non-stop-ul din colt, o comanda la carciuma sau la delivery guy, mananca la mama, mananca prin vecini si prieteni, mananca de la TONOMAT, god damn it!!! Get, it? Pe terra oamenii mananca de la tonomat! Tu esti extraterestru (a se citi: esti special, ai vazut adevarul, ai ales sa parasesti turma). Ai nevoie sa-ti insusesti tehnicile de supravietuire pe care, restul lumii le-a dezvoltat, socialmente vorbind in sute (sau mii) de ani, individual vorbind, in zeci de ani. O luna, este un targ rezonabil. 
Ai nevoie sa investesti ceva timp si ceva bani. Banii sunt tot o investitie temporara. Ei se investesc in dotarile de inceput si in alimente scumpe. Nici o grija, nu dureaza mult: in scurt timp cantitatile pe care le vei manca vor fi insignifiante. Dar acum, e nevoie de investitie. Daca pe langa toate privatiunile inerente, n-ai nici ce-ti trebuie... esti pa. De fapt, cum te-ai simti daca (mancand normal) n-ai avea aragaz sau frigider???


Timpul va fi investit, partial, in vizionare de filme si lectura de carti, partial in cumparaturi si preponderent (mult preponderen) in laboratul numit de pamanteni bucatarie. Viata relativ smoooth in raw pentru astia ca noi: eu, Bogdan si Anonim :-), devine smooth dupa o luna petrecuta in bucatarie cu alimentele noastre pe care le intalnim pentru prima data, le curtam, le cunoastem, le imblanzim! E o relatie. Intre noi si mancare trebuie sa se nasca o relatie. Nu poti avea o relatie cu mancarea de la tonomat. Nu poti sa NU ai o relatie cu mancarea, atunci cand esti raw. 
Dupa luna asta sentimentele de neajutorare incep sa dispara. E normal sa te simti neajutorat: ce stiai despre mancare pana acum este ca daca ai bani (sau ai parinti:-), s-a rezolvat. Tot ce stiai sa faci despre mancare, era sa faci banii pentru a ti-o cumpara. Mai buna sau mai putin buna dupa cati bani stiai sa faci. Sigur ca esti neajutorat. Da' neajutorarea asta se disipeaza pe masura ce inveti sa faci mancare. 
Asta inseamna ca vei sti: 
- sa faci cumparaturi (ce cumperi de unde si in ce cantitati); nu exista un magazin raw (inca, trag speranta sa-l pornim intr-un timp rezonabil)  
- ce sa faci cu cumparaturile de-odata ce le-ai adus acasa: ce pui la hidratat, ce in frigider, ce la murat, ce in camara, ce foloseste la ce  
- sa pregatesti "mancaruri" care se pastreaza luni de zile in frigider si la care te poti duce, oricand in caz de urgenta  
- care sunt noile tale "junk food"; ce poti folosi pe post de confort sau emotional food  
- sa pregatesti bucate uimitor de frumoase si de gustoase pe care sa le-mparti la serviciu si sa le-mparti cu prietenii si iubitii ceea ce te va catapulta brusc din statutul de osandit al sortii, in statutul de vedeta locala.
Si-atunci, nu vei mai face foamea la birou, nu vei face foamea acasa, vei manca linistit o salata la carciuma (daca ai nevoi, ai s-o completezi cu goodies acasa), vei avea ceva "repede" la indemana, vei manca impreuna cu alti oameni (pot fi chiar foarte multi daca faci poze si le pui pe blog :-). Daca te intrebi din cand in cand pentru ce o faci, pai te intrebi din cand in cand si pentru ce traiesti. Asa-i? Nu trebuie sa gasesti raspunsul imediat, daca te simti, relativ bine. Da' daca ai o zi dificila, revezi sau reciteste lucrurile care te-au facut sa te-apuci de raw in the first place. Sau scrie-mi. Semneaza Anonim :-) si ma ridic, negresit, sa raspund.

Sigur ca te enerveza blogurile atotstiutorilor in mancare. Ei au o relatie cu mancarea lor. O cunosc si, de aceea, o controleaza. Tu esti in totala absenta a controlului. E groaznic! So, get involved! 


Ce facem cu carnatii, floricelele, cafeaua si mai stiu eu ce? Pentru asta chiar nu trebuie sa gasesti un raspuns astazi. Vorba e ca maya spune ca suntem in pragul "marii schimbari" si nici despre asta n-ai luat inca o decizie astazi. 


Ne mai ramane Bunicu'. Partea buna, e ca sunt sanse sa mostenesti gene campioane. Palinca si slana si ceapa lu' Bunicu' erau de la el din curte. Le-a sadit (sau, ma rog, crescut dupa cum ii leguma sau porc), cu mana lui , in timpul unei relatii indelungate. Face sens?  


Si vei incepe, apoi, sa ai followers (Oana si Bogdan, Isabella si Matei, Lucia si Bog,  Miha si rawforum, ii multumesc cerului ca existati!) si vei incepe sa te simti, asa cum esti de fapt: SPECIAL. Un vizionar al adevarului si un diseminator al sau.  

A, vor fi desigur zile in care menu-ul tau nu-ti va placea. Da' nu au fost zile (mai multe chiar) in care menu-ul normal nu ti-a placut? So, what's new?

18 comentarii:

  1. Hai ca ai scris pe limba mea. Mergem inainte , o luna de dedicatie este rezonabil. Mi-a placut postul asta am sa il recitesc .

    RăspundețiȘtergere
  2. (Ramona)

    75% raw e raspunsul meu pentru o viata sanatoasa, in conditiile in care 100% imi pare prea greu de dus.
    Pe aleea hranei cat mai crude, merg de multi ani. Dar imi recunosc incapacitatea de a trece la o dieta 100% raw. Te admir pentru decizia de a fi adoptat acest stil de viata, urmaresc blogul aproape zilnic. E o sursa de inspiratie si de educatie, pe care o pretuiesc.
    Ii inteleg pe oamenii precum Bogdan, care intampina dificultati in adaptarea la acest stil de viata fundamental schimbat. Doream doar sa spun ca , pentru cei care (cel putin inca) nu suntem pregatiti pentru mare pas de 100%, raspunsul poate nu e intoarcerea la un stil alimentar viciat si nesanatos, ci la unul cat mai apropiat de dezideratul final.
    Eu ma simt foarte echilibrata cu acest 75% raw zilnic (recunosc ca iau si foarte multe suplimente nutritive de multi ani), iar energia mea este mereu la nivel inalt.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Bogdan: si daca nu esti 100%, e tot abdolut ok. Dupa mintea mea sunt doar doua inconveniente cand nu esti 100% raw: 1). scaparea de dependenta de mancare gatita e mai anevoioasa; 2). iti dai o mai mica sansa sa inventezi raw; daca esti sigur ca nu mananci gatit, atunci vei vrea sa inventezi varianta raw pentru pofta ce-o poftesti. That's all.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Ramona: multumesc de vorbele-ti frumoase, Ramona. Tu esti cea de admirat. Trebuie ca esti o persoana foarte echilibrata. Pentru mine ar fi imposibil s-o tin constant la 75% cum ar fi imposibil sa fumez (doar) ocazional. Eu sunt mai alb sau negru, nu am "cumpatarea" ta. Salu!

    RăspundețiȘtergere
  5. si mie mi-a fost tare greu la inceput! am avut multe tentative de a-mi schimba dieta radical si toate au esuat. asa ca am luat-o usurel: intai am renuntat la carne, prajeli, conserve.. apoi la lactate, apoi 75% raw si dupa cativa ani, iata-ma-s 100% raw de 2 luni :D Inca mi-i greu (cateodata) dar sunt mandra de mine si zic ca merita pe deplin efortul.
    E bine sa vezi ca nu numai tie ti-e (sau ti-a fost) greu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Poti s-o iei mai usor sau mai abrut, dupa cum e fiecare, important e sa incepi cumva.
    Citeam pe mai multe site-uri si bloguri faimoase din bransa ( dar si de sanatate ), cum un procent intre 75% si 85% ar fi cel mai indicat. Acu' io cred ca depinde de fiecare. Noi iarna suntem mai putin, vara mai mult :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Hei Iulian! Te-ntrebam si serile trecute: cum se face ca la tine la birou e folosit un deshidratator? O carciuma raw, ceva?

    RăspundețiȘtergere
  8. Scuze, n-am vazut...( in Explorer la serviciu nu pot vedea nici un coment, doar acasa cu Firefox si nici nu mai stiu pe ce subiecte am mai raspuns...e un pic cam greu de urmarit template-ul asta )..anyway, nu, nu e carciuma raw ( as vrea io ), e doar o carciuma de fitze si baietii in bucatarie au si asa ceva !

    RăspundețiȘtergere
  9. Hei! E ok. Trageam speranta ca ne-anunti, intr-un tarziu: "Da, ma, carciuma e jumatate raw". Ar fi fost cam sadica intarzierea... Ei, las' ca ne facem noi mari.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, le-am propus sa intru in bucatarie si sa le fac cate ceva, in special dulciuri ( ca la asta pareau mai deschisi ), da' m-i s-a dat de inteles intr-un mod politicos ca nu e cazu'.
    Am vazut pe forum ca intentionezi sa faci ceva in acest domeniu...daca ai nevoie de un ajutor, colaborator...ma rog, " iu've gat za point ", da-mi un semn.

    PS - vad ca am reusit sa postez si de la job...ai schimbat vreo setare ?

    RăspundețiȘtergere
  11. Hmm, foarte bucuroasa to get iour point :-). Mda, ne facem gasca! Gooooooood. Nu degeaba obisnuiam sa fiu head-hunter :-).
    PS - si setarile astea, se imblanzesc in timp...

    RăspundețiȘtergere
  12. Cum faci daca esti plecat intr-o vacanta de exemplu? Ce variante de meniuri poti sa ai?

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna intrebare! Da, calatoritul e pentru cunoscatori... Yet, mai toti raw vegan-ii isi traiesc viata pe drumuri, de-odata ce tin seminarii-n lung si-n lat; iata un exemplu despre cum calatoreste David Wolfe: http://www.youtube.com/watch?v=1Rd_5A-hW_w; Depinde, desigur si de destinatie; Romania e o locatie mult, mult mai neprimitoare decat altele.

    RăspundețiȘtergere
  14. De ce nu pot vedea filmuletele pe care le pui?Google zice ca momentan nu sunt disponibile???

    RăspundețiȘtergere
  15. Unde gasim cele mai reale informatii despre Codex Alimentarius?

    RăspundețiȘtergere
  16. ...daca ma intrebai cu ceva vreme in urma daca am vreo dependenta as fi zimbit de sus EU? Nu fumez,nu beau ,tin posturile de peste an,nu mai mananc nici carne;dar imi ziceam mie:raman cu restul...dulciuri,multe dulciuri dar am voie pt.ca sunt de post sau le merit pt ca am tinut post;oua ,lapte,branza si placerea mea in special de ale pregati pt celialti(eu de multe ori ma multumeam si cu napolitanele de la chiosc)s-a concretizat intr-o f.bogata colectie de carti si carticele si reviste de bucate.Era ca un joc,azi n-am voie sa mananc aia sau 'ailalta,dar sa vezi maine sau cand vin sarbatorile!!!cu toate astea eram confuza...La ce bun sa ma simt o zi mai curat,mai usor,mai spiritual,daca a doua zi imi incepeam masa cu un copios si bine meritat mic dejun?(am noroc ca nu ma ingras).Si totusi,ma gandeam eu,postul ne este dat pt evolutie ,iar eu simteam ca stau pe loc cu alternanta zilelor de post cu cele fara post,si unde sa mai pun ca eu marea postitoare nu am reusit niciodata sa mananc macar o zi numai fructe,sau doar putin seara sau fara ulei ,ce sa mai zic de post negru,nici nu am vrut sa incerc,imi ziceam ca nu as putea. Cand m-am hotarat sa incep sa ma hranesc altfel(crud) aveam noaptea cosmaruri,o visam mereu pe Doamna Butenko,visam ca mananc paine,multa paine; iar gandul ca pt masa de Craciun pt care planificasem sa-mi fac cozonaci si toate cele v-a trebui sa schimb meniul m-a facut sa mi se stranga inima,simteam ca si cum ma despart de ceva drag.Si mai ziceam ca eu nu am nici o dependenta!? Am descoperit ca da!Cand mi-am dat seama cat de dependenta sunt de unele alimente,nu-mi venea sa cred. Si de cand am inceput sa mananc 'altfel'am tot cautat dovezi care sa-mi zica (virgula)ca as mai putea manca macar si ceva cartofiori fierti pe langa, sau o supita fiarta sau o PAINICA(nu am gasit nici una raw sa-mi placa,ajutor!), dar am inteles ca astea sunt doar pt tranzitie si ca degeaba ma invart eu in jurul cozii ca eu de fapt ma infrunt cu o dependenta aici,dependenta de mancarea gatita;numai cand ma gandesc la aromele mele preferate,inghit in gol,iar atunci cand le mai si simt ,ma duc si ma infig cu curaj in primul fruct si gata,odata stomacul(si nu creierul) multumit nu-mi mai pasa de nici o aroma.Astfel eu am inteles de ce trebuie 100%,am inteles ca si asta face parte din legea detasarii,nu?cea in care trebuie sa NU ne atasam de lucruri pamantesti. De aceea cred ca fiecare dintre noi ,incepatorii in ale mancarii, trebuie se ne cunoastem f bine motivele pt care o facem,si astfel va fi o bucurie.eu deja sunt f incantata de unele noi gusturi,de schimbarea mea de'look'...Iar in ceea ce priveste nr de ani traiti ,asta pt mine chiar nu conteaza,dar vreau sa fie niste ani traiti sanatos si cu sens!

    RăspundețiȘtergere
  17. Dumnezeule!,cand citesc...totul pare simplu, dar cum sa incep, cand eu nu sunt capabila sa renunt la fumat?! cred ca acesta ar fi primul pas! se vorbeste aici despre motivatie...exista! la un control medical pentru reumatism s-a descoperit o pata pe plamanul drept!!! diagnosticul a fost tumora pulmonara in stadiul operabil!doctorii au fost suparati ca am refuzat operatia! eu cred ca trebuie sa fie si o alta cale...credinta si schimbarea modului de viata sunt convinsa ca ar ajuta!cum ar trebui sa incep,cum sa fac sa reusesc,cu ce sa incep!?

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails