Anonim spunea...

Astazi, n-am avut nici un fel de pofta sa scriu. N-am avut pofta nici de nimic altceva (mancarea fiind inclusa in acest mare nimic). Va prezint scuzele mele si va asigur ca mult asteptata Carte a Cartilor pe care o aveam in plan pentru astazi, va vedea lumina tiparului in curand.

Mesajul lui Anonim, m-a ridicat din pat si m-a lipit cu degetele de tastatura. Anonim comenteaza frigaruile cu orez astfel: 

Anonim spunea...

arata foarte bine...

e cam nasol cand te apuci de asta fara pregatiri..flamanzesti toata ziua la birou..

partea proasta e ca si cand ajungi acasa nu poti sa mananci ceva rapid...

m-am uitat la mancarea ta si am luat 5 masline chioare din frigider..

Unaculuna spunea... 
Aferim, doamne, aferim! Inteleg ce-mi spui si raspund in cunostinta de cauza: mare adevar graiesti!

Prietena mea Oana e 100% raw de aproximativ 2 saptamani (sau mai putin). Zilele trecute mi-a spus: "azi, mi s-a facut o mare pofta de-o ridiche neagra. Ce chestie, nu? Am gasit sa cumpar si, cum am intrat in casa, am curatat-o si am mancat-o cu atata placere!".
Replica mea a fost: ?@#~%@&$^%#*&???????? Eu implinesc 6 luni de raw si niciodata, repet: niciodata nu mi-a fost pofta de un mar "raw" (nepreparat). Iubita-miu mananca 4 portocale de-odata iar eu pot manca, poate, 3 felii.
Nu pot manca mancarea nepreparata: nu-mi place, nu imi e pofta de ea, nu-mi pasa de ea, cred ca nici nu o consider mancare, imi pare ca sunt cumparaturi doar sau ingrediente... Inteleg!

Azi am vorbit cu Bogdan, prietenul cel raw de la 1 Ianuarie, despre al carui elan vorbeam cu aplomb in scrieri mai vechi. Zilele astea, Bogdan nu e verde deloc. Deloc. Imi vorbea si ma simteam usor vinovata pentru starea in care l-am adus: de la entuziasmul si exaltarea inceputului, in haurile dezarmarii, a scaderii admiratiei fata de propria persoana. N-a zis-o in asa de multe cuvinte dar ceea ce, printre altele gandeste, trebuie ca e cam asa: "n-am vointa; n-o sa reusesc NICI in asta; altii pot si eu nu; asa sunt eu, nu sunt in stare de nimic" si alte prostii de felul asta.

Si iata cum ceva ce ar trebui sa-ti aduca bucurie, si stare de bine, si energie, si sanatate, si forma fizica de exceptie, si claritate mentala se poate transforma in corvoada, sentimentul privatiunii permanente, lipsa de chef, sentimentul ca o viata in felul asta nici nu mai e viata, vinovatie, sub-apreciere, etc, etc, etc.
Da! Toate astea pot fi parte din raw. Si-atunci, nici nu vad de ca n-ai renunta. Chiar, daca traim sentimente de-astea, de ce, totusi, nu renuntam? Imi vin in minte doua variante de raspuns:


Varianta A: poate ca stim pe dinauntru ca e de bine, ca asa e bine sa traim si atunci renuntam doar in urma unei lupte grele. Zic si eu... In varianta A, deci, premisele sunt: (unu) stiu ca asa ar trebui sa treiesc; (doi) imi e dificil si neplacut sa traiesc asa. Concluzia, in mintea mea este: exista o varianta in care sa traiesc asa cu usurinta si cu placere?


Varianta B: viata este despre bucurie si bunastare. Asta stiu sigur. Nu stiu inca sa le traiesc ca stari predominante in viata mea si asta ma infurie si ma face, uneori sa-mi pierd, temporar, bucuria si bunastarea :-). Da' stiu precis ca asta e adevarul. Varianta B ar fi numita de catre necunoscatorii frumusetii astui univers si legilor sale, o abordare hedonista. Oricum, ea zice asa: atata vreme cat ceva nu-ti face placere, nu te bucura, atunci nu iti este bun. Sau poate nu pentru moment. Vointa, ambitia, angajamentul: prostii inventate de destepti sau de nestiutori in cursul firesc al dresajului mondial din care iacata, usor-usor, incepem sa ne trezim. In varianta B, opinia mea este asta: nimic, pardon, NIMIC nu merita sacrificarea bucuriei. Nimic. Nici macar viata raw. Ce naiba e sanantatea fara bucurie? Ce e sanatatea fara energia de a face uz de ea? Inutila.

Si-atunci, poate ca nu ti-a venit inca vremea.
Daca gandul intoarcerii la viata cea "normala" te bucura imens, iti da un sentiment de usurare, fa-o. Intoarce-te. Daca adevarul despre raw ti-a cazut in rarunchi, n-ai grija, ai sa te intorci. Si oricum nu te vei putea rupe de tot. Vei continua sa citesti, sa vezi, sa asculti. Si te vei intoarce.


Daca gandul intorcerii la viata "normala" te face sa te simti rau, lipsit de valoare, nu-ti aduce o usurare: "uhhh, ce bine, am scapat!" atunci pentru tine, timpul raw a sosit. Si te califici, oficial, pentru varianta A.  


Varianta A zice asa: Pot trai raw cu usurinta si placere? Pai pentru a raspunde, hai sa vedem care sunt dificultatile si neplacerie lui raw: 
- fac foamea la birou  
- acasa, n-am ce manca  
- n-am ceva "repede" la indemana (pana acum am citat din Anonim); continui cu propriile-mi (majoritatea foste) dificultati:  
- imi doresc sa mananc impreuna cu alti oameni  
- imi doresc sa mananc la carciuma  
- imi doresc sa am, mereu, ceva bun la indemana cand mi se face foamea cea emotionala  
- totusi, n-o sa mai mananc niciodata: floricele, pateuri, piftie, salata boeuf, etc, etc, etc?  
- bunicu' cum a trait pana la 80 de ani, verde si proaspat cu palinca, sunca si ceapa? oare are un sens toata povestea asta?  
- si la urma urmei, pentru ce o fac? viata lunga? daca ma loveste masina?  
- ma enerveaza cat de simplu pare cand te uiti pe blogurile astora si cat de greu imi e mie, de fapt...  
(astept propuneri din parte-va oricand; stiu ca sunt multe alte dificultati omise).

Veste buna e ca toate enumeratele de mai sus au solutie. Toate. Vestea medie e ca esti singurul care poate aplica solutiile. Vestea proasta e ca asta cere dedicare si cere timp. Daca te-astepti, Bogdan, sa te faci raw 100% continuandu-ti viata obisnuita (serviciu, chitara, motor, lecturi, calarie, mai stiu eu ce) si sa mananci satisfacator, raspunsul meu e: eu nu cred ca se poate. Cere putin timp. Ai nevoie ca o luna de zile asta sa fie activitatea ta predominanta. Get your hands dirty!

E O LUNA DE ZILE. E un targ mai mult decat rezonabil. Spun ca intr-o luna de zile vei invata din nou sa traiesti. Ca extraterestru ce te gasesti. Da, da, suntem in continuare extraterestrii. Traim pe o Terra in care oamenii isi cumpara mancarea de la non-stop-ul din colt, o comanda la carciuma sau la delivery guy, mananca la mama, mananca prin vecini si prieteni, mananca de la TONOMAT, god damn it!!! Get, it? Pe terra oamenii mananca de la tonomat! Tu esti extraterestru (a se citi: esti special, ai vazut adevarul, ai ales sa parasesti turma). Ai nevoie sa-ti insusesti tehnicile de supravietuire pe care, restul lumii le-a dezvoltat, socialmente vorbind in sute (sau mii) de ani, individual vorbind, in zeci de ani. O luna, este un targ rezonabil. 

Ai nevoie sa investesti ceva timp si ceva bani. Banii sunt tot o investitie temporara. Ei se investesc in dotarile de inceput si in alimente scumpe. Nici o grija, nu dureaza mult: in scurt timp cantitatile pe care le vei manca vor fi insignifiante. Dar acum, e nevoie de investitie. Daca pe langa toate privatiunile inerente, n-ai nici ce-ti trebuie... esti pa. De fapt, cum te-ai simti daca (mancand normal) n-ai avea aragaz sau frigider???


Timpul va fi investit, partial, in vizionare de filme si lectura de carti, partial in cumparaturi si preponderent (mult preponderen) in laboratul numit de pamanteni bucatarie. Viata relativ smoooth in raw pentru astia ca noi: eu, Bogdan si Anonim :-), devine smooth dupa o luna petrecuta in bucatarie cu alimentele noastre pe care le intalnim pentru prima data, le curtam, le cunoastem, le imblanzim! E o relatie. Intre noi si mancare trebuie sa se nasca o relatie. Nu poti avea o relatie cu mancarea de la tonomat. Nu poti sa NU ai o relatie cu mancarea, atunci cand esti raw. 

Dupa luna asta sentimentele de neajutorare incep sa dispara. E normal sa te simti neajutorat: ce stiai despre mancare pana acum este ca daca ai bani (sau ai parinti:-), s-a rezolvat. Tot ce stiai sa faci despre mancare, era sa faci banii pentru a ti-o cumpara. Mai buna sau mai putin buna dupa cati bani stiai sa faci. Sigur ca esti neajutorat. Da' neajutorarea asta se disipeaza pe masura ce inveti sa faci mancare. 
Asta inseamna ca vei sti: 
- sa faci cumparaturi (ce cumperi de unde si in ce cantitati); nu exista un magazin raw (inca, trag speranta sa-l pornim intr-un timp rezonabil)  
- ce sa faci cu cumparaturile de-odata ce le-ai adus acasa: ce pui la hidratat, ce in frigider, ce la murat, ce in camara, ce foloseste la ce  
- sa pregatesti "mancaruri" care se pastreaza luni de zile in frigider si la care te poti duce, oricand in caz de urgenta  
- care sunt noile tale "junk food"; ce poti folosi pe post de confort sau emotional food  
- sa pregatesti bucate uimitor de frumoase si de gustoase pe care sa le-mparti la serviciu si sa le-mparti cu prietenii si iubitii ceea ce te va catapulta brusc din statutul de osandit al sortii, in statutul de vedeta locala.

Si-atunci, nu vei mai face foamea la birou, nu vei face foamea acasa, vei manca linistit o salata la carciuma (daca ai nevoi, ai s-o completezi cu goodies acasa), vei avea ceva "repede" la indemana, vei manca impreuna cu alti oameni (pot fi chiar foarte multi daca faci poze si le pui pe blog :-). Daca te intrebi din cand in cand pentru ce o faci, pai te intrebi din cand in cand si pentru ce traiesti. Asa-i? Nu trebuie sa gasesti raspunsul imediat, daca te simti, relativ bine. Da' daca ai o zi dificila, revezi sau reciteste lucrurile care te-au facut sa te-apuci de raw in the first place. Sau scrie-mi. Semneaza Anonim :-) si ma ridic, negresit, sa raspund.

Sigur ca te enerveza blogurile atotstiutorilor in mancare. Ei au o relatie cu mancarea lor. O cunosc si, de aceea, o controleaza. Tu esti in totala absenta a controlului. E groaznic! So, get involved! 


Ce facem cu carnatii, floricelele, cafeaua si mai stiu eu ce? Pentru asta chiar nu trebuie sa gasesti un raspuns astazi. Vorba e ca maya spune ca suntem in pragul "marii schimbari" si nici despre asta n-ai luat inca o decizie astazi. 


Ne mai ramane Bunicu'. Partea buna, e ca sunt sanse sa mostenesti gene campioane. Palinca si slana si ceapa lu' Bunicu' erau de la el din curte. Le-a sadit (sau, ma rog, crescut dupa cum ii leguma sau porc), cu mana lui , in timpul unei relatii indelungate. Face sens?  


Si vei incepe, apoi, sa ai followers (Oana si Bogdan, Isabella si Matei, Lucia si Bog,  Miha si rawforum, ii multumesc cerului ca existati!) si vei incepe sa te simti, asa cum esti de fapt: SPECIAL. Un vizionar al adevarului si un diseminator al sau.  

A, vor fi desigur zile in care menu-ul tau nu-ti va placea. Da' nu au fost zile (mai multe chiar) in care menu-ul normal nu ti-a placut? So, what's new?