sau...
In cautarea painii fantastice
Orisice raw-ist, mai vechi sau mai incepator, isi aminteste, inca, de gustul, textura si consistenta painii. Orice raw-ist s-a oprit (mai ales in primele luni) sa adulmece in fata unei brutarii si a privit intrebator la painicile, covrigii si saleurile din galantar. Orice raw-ist a incercat sa obtina o copie cat mai fidela a painii.
Prietena mea Adina, zicea aseara o vorba mare: "bai mie mi se pare graitor faptul ca iti numesti mancarea cu numele consacrate in mancarea normala". Citatul n-o fi precis dar am prins, cu acuratete, ideea Adinei. Sumarizata, ar suna cam asa: atata vreme cat mancarea raw este o copie a originalului, nu poate fi asa de buna... si desigur ca nu-i asa de buna ca originalul. Raison! Punct bun si adevarat atins de Adina. E asa cum zice.
Evolutia gusturilor unui mancator de raw se produce in timp. Propria-mi experienta, nu foarte indelungata (pe 1 martie fac 7 luni de raw), imi arata ca asa e. In primele 2-3 luni de raw imi doream mai mereu sa obtin alimente "identic gatite". De ce se intampla asa, intelegem pe-ndelete de la Victoria si al sau 12 Steps to Raw Foods; intelegem bine dependenta pe care mancarea gatita o creaza este identica cu dependenta de oricare alta forma de drog;. Si-apoi, simtul comun ne zice: in ultimele sute de ani, marea majoritate a populatiei globului a fost interesata si si-a investit toti banii in descoperirea de modalitati tot mai performante si mai putin costisitoare (adica cu mai multe chimicale... obtinute facil si rapid in laborator...) de alimente procesate. Mult procesate. Procesate in asemenea masura, incat nu mai sunt demult alimente. Sunt doar chestii chimice care gusta bine si care umfla burta temporar. Foarte temporar. Astfel incat, foarte curand, ai nevoie sa bagi noi "alimente" in stomac. Mai multe si mai gustoase. Exact ca la orice alta forma de drog si cu efecte mult mai criminale (n-am studiat statisticile da' sunt sigura, si fara sa vaz cifrele ca obezitatea + diabetul + celelelte boli endogene omoara zilnic de mii de ori mai muti oameni decat tigarile + alcoolul + drogurile + medicamentele la un loc).
Revenim la oile noastre raw si la evolutia (si folosesc aici evolutia, in sensul cel mai literal al cuvantului: dezvoltare, inflorire) gusturilor mele in ultimene 7 luni. Dupa 2-3 luni de tanjeala, deci, dupa gust, au urmat 2-3 luni in care nu-mi mai doream gusturi de gatit dar imi doream texturi de gatit. Dupa inca o vreme am inceput sa invat despre superfoods, despre cultivarea plantelor, despre combinatii ideale pentru corpul meu (vai, vai, caaaateee mai am sa-ti povestesc!). Identic-gatitul a pierit (aproape de tot) din interesele culinare proprii. Identic-gatitul ramane, insa, o preocupare foarte importanta si serioasa din parte-mi, pentru tine, dragul mieu sectant debutant.
Si pentru fericirea primelor tale luni de raw, am obtinut doua feluri de graham identic-gatite. :-) Una mai buna decat alta, pentru gustul meu. De-ncercat si vazut cum ii pentru gustul tau: Painici "graham" de migdale si Paininci "graham" de folarea soarelui. Sunt in redactare acum. Enjoy!
Dedicat dragii mele Adine si dragului nostru Murakami, aflat In cautarea oii fantastice :-)
Orisice raw-ist, mai vechi sau mai incepator, isi aminteste, inca, de gustul, textura si consistenta painii. Orice raw-ist s-a oprit (mai ales in primele luni) sa adulmece in fata unei brutarii si a privit intrebator la painicile, covrigii si saleurile din galantar. Orice raw-ist a incercat sa obtina o copie cat mai fidela a painii.
Prietena mea Adina, zicea aseara o vorba mare: "bai mie mi se pare graitor faptul ca iti numesti mancarea cu numele consacrate in mancarea normala". Citatul n-o fi precis dar am prins, cu acuratete, ideea Adinei. Sumarizata, ar suna cam asa: atata vreme cat mancarea raw este o copie a originalului, nu poate fi asa de buna... si desigur ca nu-i asa de buna ca originalul. Raison! Punct bun si adevarat atins de Adina. E asa cum zice.
Evolutia gusturilor unui mancator de raw se produce in timp. Propria-mi experienta, nu foarte indelungata (pe 1 martie fac 7 luni de raw), imi arata ca asa e. In primele 2-3 luni de raw imi doream mai mereu sa obtin alimente "identic gatite". De ce se intampla asa, intelegem pe-ndelete de la Victoria si al sau 12 Steps to Raw Foods; intelegem bine dependenta pe care mancarea gatita o creaza este identica cu dependenta de oricare alta forma de drog;. Si-apoi, simtul comun ne zice: in ultimele sute de ani, marea majoritate a populatiei globului a fost interesata si si-a investit toti banii in descoperirea de modalitati tot mai performante si mai putin costisitoare (adica cu mai multe chimicale... obtinute facil si rapid in laborator...) de alimente procesate. Mult procesate. Procesate in asemenea masura, incat nu mai sunt demult alimente. Sunt doar chestii chimice care gusta bine si care umfla burta temporar. Foarte temporar. Astfel incat, foarte curand, ai nevoie sa bagi noi "alimente" in stomac. Mai multe si mai gustoase. Exact ca la orice alta forma de drog si cu efecte mult mai criminale (n-am studiat statisticile da' sunt sigura, si fara sa vaz cifrele ca obezitatea + diabetul + celelelte boli endogene omoara zilnic de mii de ori mai muti oameni decat tigarile + alcoolul + drogurile + medicamentele la un loc).
Revenim la oile noastre raw si la evolutia (si folosesc aici evolutia, in sensul cel mai literal al cuvantului: dezvoltare, inflorire) gusturilor mele in ultimene 7 luni. Dupa 2-3 luni de tanjeala, deci, dupa gust, au urmat 2-3 luni in care nu-mi mai doream gusturi de gatit dar imi doream texturi de gatit. Dupa inca o vreme am inceput sa invat despre superfoods, despre cultivarea plantelor, despre combinatii ideale pentru corpul meu (vai, vai, caaaateee mai am sa-ti povestesc!). Identic-gatitul a pierit (aproape de tot) din interesele culinare proprii. Identic-gatitul ramane, insa, o preocupare foarte importanta si serioasa din parte-mi, pentru tine, dragul mieu sectant debutant. 
Si pentru fericirea primelor tale luni de raw, am obtinut doua feluri de graham identic-gatite. :-) Una mai buna decat alta, pentru gustul meu. De-ncercat si vazut cum ii pentru gustul tau: Painici "graham" de migdale si Paininci "graham" de folarea soarelui. Sunt in redactare acum. Enjoy!Dedicat dragii mele Adine si dragului nostru Murakami, aflat In cautarea oii fantastice :-)
Eu nu sunt de acord cu afirmatia ca, daca-ti numesti mancarea cruda cu denumiri din sfera gatita, asta inseamna ca e mai putin reusita. Numele sunt doar nume, e normal sa ne raportam la terminologia mancarii gatite ca punct de reper pentru "botezarea "inventiilor" noastre; ne este mai la indemana sa folosim denumiri deja consacrate si larg utilizate. Deocamdata cred ca este prea curand sa inventam nume noi pt creatiile crude, probabil ca nu vor parea ciudate celorlalti (oricum este ciudat continutul/substanta lor, daca mai e stranie si forma/cuvantul...)
RăspundețiȘtergereCand prietenul meu (omnivor de fel) a mancat prima data "paste" de morcovi/dovlecei cu sos de caju si rosii uscate, mi-a zis ca sunt cele mai bune paste pe care le-a mancat vreodata (bine, erau la egalitate cu unele gatite, dar tot se pune:D). Asta-i un exemplu (si mai sunt multe) ca mancarurile crude nu sunt la fel ca originalul, ci mai bune (chiar si pt cei ce nu ne impartasesc gusturile). Iar faptul ca le botezam cu nume de gateli ne usureaza atat noua, cat si celor ce gusta pt prima data, treaba de a le incadra in anumite categorii, eticheta, prezenta mai departe "invatzaceilor" - cu cat sunt numele mai familiare, cu atat e mai usor sa atraga atentia.
Spor la gatit si asteptam cu nerabdare painicile!
Gabi (forum)
Erata: probabil ca vor parea ciudate celorlalti....
RăspundețiȘtergereHei, Gabi (forum)! :-)
RăspundețiȘtergereAferim! Nu numai ca tot ce scri tu e adevarat da' eu cred ca am inceput, in sfarsit, sa simt cu adevarat gusturile, la cateva luni dupa ce devenisem raw.
Si eu am obtinut feluri de mancare dupa care s-au lins pe degete si omnivorii. Multe! Asa s-au facut sectanti... :-). Si, desigur, e celebru' de-acum, faptul ca deserturile raw sunt cele mai bune deserturi de sub soare (si cand spun de sub soare...)
Prietena mea introducea, delicat cum ii sade-n obicei, ideea de kitsch, pe care am tratat-o in aste cateva randuri de introducere a painicilor).
Salu!
Daca ai stii cate mi-am auzit din partea unui stimabil domn din blogosfera cu privire la cheesecakeul meu... Ca daca nu are branza nu e cheesecake! Ca daca preparatul x nu contine ingreidentul y nu poate fi numit asa. Uof, nu mai vreau sa-mi amintesc. zadarnice incercari de a-l face sa inteleaga ca lumea e mare, incapatoare pt toti :)
RăspundețiȘtergereHei, Ina draga!
RăspundețiȘtergereSti cum cred ca ii?
Daca subiectul raw/sanatate/spiritualitate iti e indiferent, atunci te lasa rece ce denumire da nu-stiu-cine pentru nu-stiu-ce.
Daca-ai inceput sa constientizezi ca e ceva in negerula cu felul in care mananci (sau ai inceput sa-ti vezi burta si sa nu-ti mai vezi varfurile degetelor de la picioare :-), da' nu poti inca sa treci la raw... atunci te faci avanos... si virulent.
Eu asa cred.
explica-mi si mie o chestie de ce "Raw" si nu "cruda" ce are engleza in plus sau de ce e necesara infuzia asta snoba de cuvinte care nu ne apartin? sunt foarte deacord cu tipul de hrana dar nu ma "prind" de loc...de faza cu engleza...
RăspundețiȘtergereHei, Initiaticart!
RăspundețiȘtergereGood point you've got there! :-) Cred ca "infuzia asta snoaba" a vorbei raw in scrierile mele este tributara intamplarii ca am invatat mai tot ce stiu despre raw de la vorbitorul de engleza.
Si mai cred ca ast concept de raw a cam devenit o marca (vezi, am evitat elegant brand :-) in sine. Un fel de adidas (si m-am tot straduit sa-i spun pantof sport asa cum m-am straduit sa spun fotocopie in loc de xerox; nici astea nu mi-au iesit).
Altfel, folosesc pitoresc o multime de vorbe neautohtone cum sunt, de exemplu, aferim, falafel, guacamole sau sictir.
Salu :-)!
Guacamole si falafel sunt feluri de macare si nu mi se pare ca intra in aceeasi categorie. Dar raw e chiar usor de tradus. Nu o spun cu rautate, o spun gandindu-ma la mama. Si-a luat calculator si are acces la internet, a invatat sa "navigheze". Toate astea la 52 de ani, fara sa fie fortata de locul de munca. De ce? Ca sa fie in pas cu vremea, sa obtina informatie in timp real. Si ma intreaba deseori de ce se folosesc atat de multe cuvinte in engleza. Ea stie germana si franceza.
RăspundețiȘtergereHei, Roxana!
RăspundețiȘtergereDraga mia, caut in continuare si cu hotarare pe cineva care sa faca subtitrari filmelor, exact din aceasta pricina.
Din cand in cand, insa, ma mai alint si eu. Si, de-odata ce ma alint cu acelas cuvant mai mereu, curand si un nevorbitor de engleza se prinde ce-i aia raw.
Altfel, toata admiratia pentru mama ta. Mama stie ceva franceza si rusa!!!! :-) Ce vremuri...
Love!