Hummus alb si bun

Aceasta reteta poate fi alintata si: lipsurile si lenea - sursa nemarginita de creativitate. Pai, sa-ti spun: am vrut sa incerc un hummus de macadamia. Mintea mea-si zicea in gandul ei: jumatate de castron de macadamia, ceva lamaie, ceva tahini si ceva sare. M-am dus intins la camara cu bunatati si, in cautarea pungilor cu macadamia, am intors toate bunatatile cu fundu-n sus. Nema macadamia. Secret, mister, secret, mister! Demistificat intre timp... moldovianu' meu a fost identificat a avea firimituri de macadamia in barba si-n poala; muulteee firmituri. 

 What to do, what to do? Iti amintesti de la retetele de pesto de masline si pesto de patrunjel, ca, pine nuts, nema si ele. Ha, ha, apelam la aceasta resursa inepuizabila: voi folosi caju! Borcanu cel gol de resursa inepuizabina statea martor al epizabilitatii oricarei resurse naturale (pana si pestele din ocean e pe duca...). Caju, nema. Gandul drumului la hipermarket, al hidratatului de ore-n sir, cat pe ce sa ma rapuna. Cand... dintr-un castron oarecare, mustind de apa, s-au uitat la mine niste amarate de seminte de floarea soarelui, aduse la viata si gata de actiune. E, hai, mi-am zis, cat de rau poate sa iasa. Ei bine, reteta de humus cu umile seminte de floarea soarelui, trebuie patentata. Dupa ce ce e intr-adevar bun, iti si aminteste vag de gustul de halva al indepartatei copilarii. 

Ingrediente:

1 castronel seminte de floarea soarelui :-) (~200g dupa hidratare)

3 linguri tahini (pasta de susan)

3 linguri zeama de lamaie

1/4 lingurita sare

1/4 castronel apa

1 catel de usturoi

Preparare: se pun toate celea in blender, doamne ia-ma, si se mixeaza. C'est tout!

L-am mancat repede in tortilla cu verdeata si salsa. L-am intins pe sandwich-urile baietilor, l-as fi mancat cu crackers (daca-ar mai fi fost...).