In sfarsit, nefumator

sau...

Metoda usoara a lui Allen Carr

Nu, acesta este doar titlul cartii pe care o citim impreuna saptamanile astea. Nu m-am lasat de fumat. Pentru prima data, insa, am constientizat sau am simtit o suma de inconveniente ale pufaitului meu zilnic. Citesc cartea cu picatura, impreuna cu voi. Trag de timp. N-am ajuns, prin urmare prea departe cu lectura.

Eu am fost la viata mea, ceea ce se cheama, sau se auto-alinta un fumator "de placere". Nu m-am gandit niciodata sa ma las. N-am resimtit nicicand inconveniente importante ale fumatului. Mai ca ma obisnuisem cu usoara tuse din serile zilelor de exagerare si din diminetile aferente noptilor zilelor de exagerare. Nu mai des de 3-4 ori pe saptamana. 

Paradox: deunazi de dimineata m-am trezit, m-am intins, m-am pisicit, am tras adanc aer in piept si... m-am ghemuit toata. Cezar se trezise cu noaptea-n cap si fuma, insetat, o tigara. Mamaaaaaa, da ce odor. M-a rapus! Asa de-odata. Nu m-au deranjat nicicand fumurile; nici macar fumurile altora. N-am putut sa aprind tigara intreaga dimineata.

Orele 07.30 (a.m. stiti ca orele la scoala incep la ora 8.00?). Am iesit din casa si am tras cu nesat aer rece si proaspat in piept. Am tusit o data de doua ori si m-am uitat zambind, pentru diversiune, in dreapta la Matei. Nu-mi bagase de seama tusea. Se juca cu zapada. O zapada noua, alba, care inlemneste peisajul, incetineste timpul si molcomeste goana mintii. Si-un aeeeer. Vrum, s-a auzit din dreapta, in vreme ce un cetatean harnic si-a pornit masina ingropata sub un morman de omat. Pfiiiiiiuuuuuuu, da' ce m-a traznit esapamantu' lu' cetateanu'! Am simtit fumul in gura, in nas, in plamani si, parca, si-n sange. Am strambat din nas. Apoi am stepezit din dinti pentru ca-mi venise o idee: pai fumul de la tigarea mea e... cam la fel... e ca si cum mi-as face gura palnie in jurul esapamentului si-as inhala. 

Sigur ca am fumat in ziua aceea, pana la urma. Doar nu sunt, inca, in sfarsit, nefumator. Da' ce-mi mai miroseam mainile si parul si hainele in seara acelei zile. Ce de-am mai tusit. Ce mi-a mai curs nasul. Ce mi-am mai sapunit corpul si parul sa-i scot fumurile. Si, desigur, ce am pus fumurile inapoi. 

No, ma uit in urma si vaz ca fumez cam jumatate din ce fumam inainte. Si sting mai toate tigarile la jumatate; le storcesc in scrumiera cu-n gest sever, insotit de-o grimasa si-o strambatura din nas. Nu mi se-ntampla mereu sa nu-mi placa sa fumez. Dar mi se intampla, mai degraba adesea, sa-mi placa sa NU fumez. 

Aaa, sa nu uit! Nu iti marturisi lectura carti nici chiar catre cei mai non-judgemental cunoscuti de-ai tai. Pana si raw-veganul de pe rawforum se simte indrituit sa ma sfatuiasca, prieteneste, ce sa fac. Sti raw veganul? Extraterestu de-al meu care stie bine cum e sa te consilieze tot muritorul despre ce-ar trebui sa faci tu cu viata, vitamina si proteina ta. Nasol! Raw veganul care respecta animalele, plantele, apele si padurile. Si le ia asa cum sunt. Ei bine, pana si raw veganul care n-a fumat nicicand isi va autoacorda prerogativele de a renunta, temporar, la respect si de a-ti aminti cat de bine e sa te lasi si/sau cat de rau e ca nu te-ai lasat inca. Asadar, shhhhhhh, nici o vorba. Bine? 

Allen Carr - In sfarsit, nefumator

Cuvant introductiv

Introducere - Fragmentul 1

Introducere - Fragmentul 2

Introducere - Fragmentul3



Capitolul 1