sau...
Reveneala de cu marti
Hei! Am fost pe coclauri o bucata de vreme. Frumoase coclauri. Am renovat un restaurant. Frumoase coclaurile, da' mi-a fost dor de rutina noastra de-o saptamana cu mic dejun, cu film, cu pranz, cu carte, cu cina, cu "facere" si frumusete. M-am intors c-o mare pofta de scris. Hai sa abuzam de ea!
Pofta de scris, ca pofta de scris, numa' ce te faci cu pofta de gatit? Pai sa-ti spun eu: dupa 8 luni de raw (cate-am imnplinit eu pe 1 aprilie), te simti cam atat de bucatar pe cat te simteai de sofer dupa primele 8 luni de condus masina... nu-i mare lucru de capul tau da' tu, cumva, te simti regele soselelor; si ti se pare ca ti-ai cantat partitura intr-ale sofatului/gatitului. Te apuc-o vaga leneveala si te-apuca o oaresce suficienta...
M-asteptam sa se intample asta; ma asteptam ca dupa unu-doi ani sa am nevoie ca blogul asta sa fie dus mai departe de un novice in ale raw-ului. E nevoie de experienta cea de inceput asternuta cu sange de sfecla inaintea ta pe monitor, e nevoie de scrisul pasional de inceput e nevoie de descoperirea impreuna. Pentru ce e nevoie de toate astea? Pentru tine. Pentru tine si inceputul tau.
Da' uite asa avem si eu si tu noroc la inceputul asta. Avem norocul ca mi-a revenit si-o mare pofta de gateala. Am primit, astazi o mare veste. O veste care m-a imbucurat pana-n maduvile oaselor. Vestea mi-a dat-o Matei: "De astazi, vreau sa fiu si eu raw!" mi-a zis fiu-miu. "Ei, mami, nu-i nevoie sa fi raw... putem sa mananci mult, mult mai bine fara sa fi neaparat raw de tot" i-am raspuns. "Dar, vreau! Sunt hotarat de tot."
Si-uite-asa am avut noi norocul recapatarii prospetimii inceputurilor care-ti vor fi tie atat de utile. Imi va fi o bucurie sa-l duc pe Matei, pas cu pas, pe drumul asta (alaturi de alte drumuri pe care porneste); sunt incantata sa descopar noi retete care sa-i ademeneasca papilele cele incepatoare.
Si-uite-asa, pun bidineaua-n cui si iau spatula-n amamdoua mainile.
Sa purcedem!
