vineri, februarie 19, 2010

Mirabilitatea fiintei umane


Astazi, pe raw forum ni s-a alaturat o doamna care scrie: "... am 30 de ani... anul trecut in iulie am fost diagnosticata cu cancer mamar stang, am suferit o mastectomie partiala, am facut 6 sedinte de chimioterapie si 30 de radioterapie.in prezent fac herceptin la 3 saptamani pana in august 2010 - o perfuzie care trateaza foarte bine tipul de tumora pe care am avut-o...". 
Bun-venitul pe care i l-am urat acestei doamne a fost mult diferit de multele bun-venituri pe care le uram noilor veniti. N-am folosit, niciunul dintre noi, prea multe emoticoane si n-am lansat prea multe din intrebarile obisnuite: "cum ai ajuns la noi?", "in ce consta dieta ta?", etc, etc, etc. Ne-am napustit cu totii sa raspundem; si-am scris in cateva randuri sau in pagini intregi, tot ce stim noi mai bine ca e de facut. 
Am scris si eu, la randul meu, ce m-am priceput mai bine. Scriam, stergeam. Scriam, stergeam. Si iar scriam. Si ma opream si ma intrebam: "oare am scris prea mult? prea putin? nu i-am recomandat prea multe filme? oare stie engleza? pe care film sa-l pun primul? ce sa scriu despre el ca sa ma asigur ca se uita? daca pun trei filme, nu cumva ratez? oare ar trebui sa pun doar unul? da' daca pun unul si n-are rabdare sa-l vada, n-ar fi bine sa le pun, totusi, pe toate trei ca sa-i dau alternative? ah, doamne, unul, unul singur daca-as fi sigura ca-l vede... unul... doamne, ce bine-ar fi sa stie engleza". Intreaga mea fiinta isi dorea, in acel moment un singur lucru pe lume; unul singur: sa pot intr-un fel, miraculos, sa-i transfer in cap direct tot ceea ce stiu eu. Atat.
 Si-apoi m-a apucat un fel de ciuda; o mare ciuda; o ciuda pentru halul in care, mirabila fiinta umana a putut fi adusa; o ciuda ca ne-au ametit de tot; ne-au ametit atat de tare incat atunci cand avem in fata ochilor (ceea ce tot ei au definit ca) o "situatie extrema", ce facem? Ce facem? Ne-apucam sa facem cheta; colecta; sa dansam pentru tine si sa credem ca banii sunt, asadar, mai presus de mirabilitatea fiintei umane. Ne-apucam, deci, sa actionam cu instrumentele lor iar nu cu instrumentele noastre. Cand, vreodata, crezi ca-i ajungem?
Cine sunt ei? Ei, cine sunt ei... Nu sunt un adept al unei teorii a conspiratiilor. Dar nu pot sa nu remarc faptul ca in fiecare zi in Bucuresti singurele noi locante care apar (in plina criza, in timp ce tot restul magazinelor se inchid)... ce apar? uita-te pe strada: banci, farmacii si sali de jocuri de noroc. Adica aia de fac banii si aia de-i spala. Nu pot sa nu remac coincidenta temporara dintre marea industrializare si proliferarea cancerului, diabetului, osteoporozei, obezitatii, etc, etc, etc, etc, etc, etc, etc, etc, etc.
Nu-i o stare in care se gaseste in mod obisnuit un raw-ist, yoga-in, meditativ ca mine da' sunt in spume! Tremur de draci. De oftica. Imi ies nervii pe ochi. Crap de inima neagra! Cum maica maica-sii ne lasam prostiti in halul asta? Cum mama mamei mamicutei maica-sii nu vedem ce se intampla? Cum? Cum? Cum?
Pai nu vedem cate trilioane de triliarde de catralioane de bani face asa numitul sector pharma? Nu stim ca n-avem atatea pasuni pe toat suprafata globului cat sa pasca cate vaci mananca numai SUA intr-un an? Nu simtim cum ne baga droguri in noi pe toate orificiile si pe toate epidermele si dermele pe care le avem: mancare, medicamente, sampon, sapun, tampoane, parfumant de masina, da' naiba, chiar pe toate caile.
Si nu ti se pare absolut genial ca-n tot timpul asta noi, mirabilele fiinte umane, platim bani grei ca sa ne sinucidem. Si nu ne sinucidem uman (daca asta exista), adica cu-un glonte-n cap ci ne sinucidem lent, cu picatura pana reusim, in final, sa murim in chinurile groaznice si disperate ale unei boli care ne roade maruntaiele si macina sufletul din noi si din toti cei dragi de-alaturea-ne. What the fuck? What the fuck? What the fucking, fucking, fucking, fuck?????
Daca ma scoate din minti sora-mea, o minunatie de femeie, posesoare a doi copii fantastici, care de luni de zile n-a catadicsit sa-si rapeasca cateva ore din viata pentru a privi filmele care-au transormat-o pe sora-sa, sub proprii ei ochi, din broscoi in printesa, in mai putin de jumatate de an; daca ma calca pe nervi o prietena speriata pana la paroxism de toate bolile pamantului si care-si indoapa copilul cu medicamente si cu vizite zilnice la doctor; daca astea ma enerveaza... in fata neajutorarii mirabilei fiinte umane in fata "bolilor incurabile" plang in pumnii stransi inversunat si, iata, mai nou, amenintator. 
Opreste-te! Un minut, opreste-te! Un minut cat sa te intrebi: "ce animanl care traieste in salbaticie moare de cancer?" Incearca sa gasesti un singur animal din jungla care a facut "o boala degenerativa grava"? Unul! Nu e niciunul!!!!! Da' nu-ti trezeste asta macar banuiala vaga ca bolile nu sunt ceva natural? Si daca nu sunt ceva natural, atunci  nu-ti trezeste asta macar vaga banuiala ca sunt ceva fabricat? Ne este, acum, servita explicatia cu genele (adica mai dau si vina pe tine: dom'le, e vina lu' tac'tu!). Da' animalele, n-au si ele gene? Da' nu evolueaza si ele cot la cot cu noi? Nu evolueaza si genele lu' tata lu' leu si tigru si maimuta? Genele lor de ce nu face ele cancer? 
Opreste-te! Ce rahat de pereche de pantofi la reduceri de la mall te face sa alergi haotic pe strazi in  loc sa te opresti si sa afli cat de mirabila esti, Fiinta umana? Ce cacat putred de poze din cancan iti distrage atentia de la tine, miracol traitor si ganditor si simtitor? A tot puternic, a tot stiutor si a tot iubitor. Opreste-te! Opreste-te! Opreste-te! Te rog!

Tu nu vezi, ca o forta launtrica fantastica face o femeie de 30 de ani, careia i-au mutilat corpul, careia i-au smuls bucati de carne din corp, intocmai cum fiarele salbatice ar face-o, nu vezi ca femeia asta in pofida anilor de groaza prin care a trecut, vine azi si zice: "... o perfuzie care trateaza foarte bine tipul de tumora pe care am avut-o...", nu vezi ca stie pe dinauntru cat de MIRABILA ESTE FIINTA UMANA.  

Toti stim, pe dinauntu, adevarul. Toti il stim. Aduna-ti curajul. Da-ti doar putin timp si putina liniste sa ti-l amintesti. Esti fiinta. Esti, prin nastere, miraculos.

32 de comentarii:

  1. Da, foarte adevarat...Cam asta gindesc si eu. Medicamentele au devenit in ziua de azi niste zei la care lumea se inchina.
    Am descoperit de citeva zile blogul si vin zilnic sa mai citesc. Nu sint raw, dar pe cale de a deveni.Si cu retete asa bune ca supa de spanac(o fac chiar si de 2 ori pe zi) sau deserturile Inei, nu pare greu...
    Multumesc pt blogul asta plin de suflet
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei, Elena! Foarte bucuroasa ca ne citesti! Foarte! E mirabil ce se intampla... blogul asta, dupa o luna si jumatate de viata, are mii de cititori. Asa de multe mii de cititori de ma lasa cu gura cascata in fiecare zi. Astazi, e o zi speciala; e o zi in care te rog sa ne faci, noua tuturor, un mare serviciu: povesteste-le prietenilor tai despre noi. Adu-i pe blogurile si forumurile raw.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hei, Bogdan! Ca bine zici! Si fir-ar ale naibii de tigari cu cine le-a inventat. Si fir-ar de capu' aluia care nu se lasa. Uite-asa de revolta

    RăspundețiȘtergere
  4. Trist, foarte trist ceea ce se intampla... De foarte multe ori ma revolta si pe mine de imi vine sa ma sui pe pereti!! Dar va fi tot mai bine, oamenii incep sa se trezeasca :) Nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  5. Hey Andreea! Stii ce ar trebui sa faci? Sa organizezi intalniri cu publicul in care sa vorbesti, sa povetesti asa cum o faci pe blog. Mi-ar placea sa te ajut, cu toate ca nu am experienta in domeniu, dar sincer cred ca ar fii utile pentru multa lume.

    RăspundețiȘtergere
  6. Hei, Teo! Da, fir-ar ea de revolta, ca m-apuca si pe mine. Da stim de la Gandhi si de la Hicks ca nu cu revolta facem sectanti. Azi e o zi in care iti cer o favoare: scrie-le prietenilor tai si adu-i pe blog; sau adu-i pe forum; hai sa dam sfoara-n tara. Bine?

    RăspundețiȘtergere
  7. Hei, Madeleine! Esti o doamna foarte actionala. Cool! Am stabilit doua intalniri cu publicul in martie :-): m-au tocmit doua multinationale pentru un 1 si 8 martie altfel: invat doamnele sa gateasca cate ceva raw. Altfel, oriunde te gandesti sa aduni o grupare gata sa asculte, eu sunt gata sa vorbesc :-). Astazi, te rog sa fi purtator de cuvant pentru raw; scrie-le prietenilor tai; adu-ne oamenii pe blog si/sau forum. Vrei?

    RăspundețiȘtergere
  8. Purtator de cuvant pentru raw si blogul tau deja sunt chiar daca eu personal deocamdata fac doar mici tatonari.Nu se observa la numarul de vizitatori? Pe forum pentru mine personal e cam greu din cauza de timp.
    Intalnirile din martie sunt cu "casa inchisa"? Ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ahaaa, deci tu ai explodat audienta? :-).
    Intalnirile din martie (primele mele intalniri raw :-)) sunt cu casa inchisa. Acu' ca m-ai intrebat tu imi zic si eu singura: ce faza!
    Madeleine, scrie-mi: unaculuna@gmail.com si vin acasa sa te invat :-).

    RăspundețiȘtergere
  10. Nici chiar asa. Serios vorbind am inceput sa fiu purtator de cuvant fara sa imi dau seama. Vorbesc cu familia, prietenii, etc.Scriu mai tarziu mail.

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna seara!
    De 3 zile iti citesc blogul zi de zi si tot de atunci am hotarat sa devin vegana. Continua, nu te oprii, pe mine m-ai convins. Fi binecuvantata.

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  12. Hei :)

    Toate comentariile pe care le citesc, si aici la tine, dar si la Ina, de exemplu... ma fac sa ma gandesc: oare cati raw vegani sunt deja in Romania??
    Anyway... mi se pare super ce se intampla! :)
    Keep up the good work! ;)
    Am inceput si eu sa fac sectanti deja :)) Colegii de birou s-au obisnuit sa guste si sa se minuneze, barbatu-meu s-a resemnat deja cu daily halba de green smoothie (we proudly name it "the power booster" :D ), maimutza mica il soarbe de numa' numa'... Suntem pe calea cea buna :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Hei, Anca! Daca ma leaga fedeles cred c-am sa scriu cu limba :-). Nu te-am convins eu, Anca, ti-ai amintit tu un adevar pe care-l stiai. Sunt binecuvantata. Ca si tine :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Hei, Raluca! Hei :-)
    Doamna, traim un timp in care adevarurile incep sa se reverse peste noi cu repeziciune. Asta-i doar unul dintre ele.
    Eu ma minunez in fiecare zi; ma uit pe ceva statistici, ma crucesc, ma bucur cu gura pana la urechi si m-apuc de citit, vizionat, taiat filme, montat filme, incarcat filme, inregistrat carti, pregatit bucate, pozat bucate, ....
    Nici nu stiu ce ma mana :-)

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma bucur ca am gasit ce ai scris aici, ma bucur sincer...cumva eram in cautarea unui astfel de mesaj. Vei organiza o intalnire? As vrea sa vin. Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Hei, Noele!
    Bine ai venit!
    Vom tot avea intalniri, incepand canda prin aprilie. Pana atunci, ne spetim cu bucurie sa incepem un magazinas raw si organic si cuprinzator care sa va usureze debutul in raw; fie el total, fie partial; de-odata ce suntem gata, va invitam, cu placere, pe la noi :-).
    Sigur ca de mesajul asta aveai nevoie, altfel nu l-ai fi gasit :-)
    Love!

    RăspundețiȘtergere
  17. Hey Andreea! Am incercat sa trimit mail la adresa unaculuna@gmail.com, dar s-a intors.

    RăspundețiȘtergere
  18. Hei, Madeleine! Nu-mi imaginez ce sa fi mers prost... :-). Mai incearca, c-are sa mearga :-)

    RăspundețiȘtergere
  19. Andreea,

    am descoperit blogul tau acum o saptamana. Multe zile si nopti mi-ai mancat. Eram veggie, dar Victoria B. m-a convins definitiv. Ce demonstratie! Poti sa fii raw sau nu, nu poti ramane indiferent la argumentele de bun simt pe care le aduce. Multumesc!
    Victoria
    P.S. Succes cu magazinul si keep it up!

    RăspundețiȘtergere
  20. Hei, Victoria! :-) Ce bucuroasa de vesti! Traduc, poti sa sti, mesajul tau si i-l transmit Victoriei :-). Putem fi sigure ca are s-o bucure. INCA se bucura de orice mesaj de-asta.
    Multam!
    Love!

    RăspundețiȘtergere
  21. Vaiii m-au trecut toti fiorii si am pielea de gaina, un articol GROZAV. Draga Doamna cred ca ti-ai gasit menirea pe acest pamant:sa ne intorci spre viata sanatoasa pe care corpurile noastre o tanjesc.
    Vreau sa-ti spun ca toata familia mea bea green smoothie dimineata, chiar si tatal meu care nu credea in "porcarii" de astea si pentru care medicamentele sunt sfinte. Mama prepara incet incet dulciuri, pateuri si alte mancarici raw. Fetita mea imi cere dimineata suc martian. Si eu fac eforturi sa introduc cat mai mult raw in alimentatie. MULTUMIM!!!
    De vorbit altora despre raw, vorba ta as striga in gura mare pe strazi, dar asa mi se par de ignoranti si de infipti in mancarurile, sucurile si medicamentele lor de-mi vine sa urlu. Si tare ciudat se mai uita la mine cand incep sa le "strecor" cate ceva. Mai ca ma cred de pe alta planeta, de unde vine sucul martian al Mirunei :))
    Oricum trimit link-uri cu articole din blog-ul tau si-mi vine sa merg langa persoana respectiva si sa ma asigur ca citeste, atat de inversunata sunt si eu.
    Poate mai acus facem ceva si in Iasi(dupa ce mai cresc putin bebelusul care are doar 8 luni si-mi mananca f mult timp :))
    Pana atunci iti citesc fiecare cuvintel si incerc sa fac transformari in fam mea.
    Cu mult drag, Dani

    RăspundețiȘtergere
  22. Hei, Dani!
    Ba pe mine m-au trecut fiorii citind commentul dumitale. Sper ca parte din menirea ta sa fie cate-un comment ici si colo pe ast blog sa-mi aduci aminte de cei care AUD.
    Ce frumoasa, frumoasa, frumoasa e povestea cu familia ta :-))).
    Cu DRAGOSTE!

    RăspundețiȘtergere
  23. Iti urmaresc blogul de aproximativ 2 luni. Scrii pe limba tuturor si fiecare postare ma gadila placut pe dinauntru de fiecare data. Se intampla ceva miraculos peste tot in jurul nostru dar nu ne oprim sa vedem cei mai multi dintre noi. O intrebare : ce facem cu cei care refuza sa se trezeasca? ce facem cu cei apropiati noua care asteapta boala ca sa se schimbe? Am ravnit pe timpul comunismului la toate bunataturile. Stateau parintii nostri la cozi la carne si acum sa vii tu sa-i spui ca nu e bine sa o manance , acum cand poate sa o cumpere oricand ? Mie mi se pare o lupta cu morile de vant (mai ales in familia mea ). Si ma descurajeaza si ma intristeaza si-mi dau lacrimile si incep sa-i injur pe astia de au inventat televiziunea cu reclamele lor. Mi-ar place sa vad prin orase, lipit pe blocuri afise cu cele mai frumoase verzituri de se duce omu direct in piata dupa ce-l vede!Da sa fie mare sa vada tot orbu! Ma rog la Dumnezeu ca aceasta adormire sa se sfarseasca in curand. Mari

    RăspundețiȘtergere
  24. Hei, Mari!

    Ce frumos mi-ai scris tu :-) Ce frumos!

    Bucura-te draga mia, bucura-te! Trezirea a inceput. Usurel, dar sigur de tot, facem ochi.

    Nu te stradui sa-i trezesti pe ceilalti, e dezarmant si e, adeseori, zadarnic. Traieste cum iti e Bine si ceilalti se vor indrepta singuri-singurei catre tine.

    Si da, din cand in cand injura si bleastema :-) pentru raul de pe lume; cam 1 secunda pe zi... in rest bucura-te de binele de pe lume (cam asta-i proportia bine-rau pe fata pamantului; mass-media cea fascinata de prezenta raului ne face sa credem c-ar fi altfel.

    Love!

    RăspundețiȘtergere
  25. Buna Andreea,
    Sunt raw de o luna si 3 zile. Fiecare saptamana e o lupta. Cel mai greu este cand ies cu prietenul in oras si isi ia pizza, cartofi pai, MAC!!! E extrem de greu sa rezist tentatiilor mai ales cand sunt atat de aproape de mine. Cand ies cu colegii sau prietenii nu am problema asta sau ma pot opune mai usor tentatiei, cu el insa e extrem de greu.
    Noroc cu blogul tau care ma incarca si-mi da putere, care ma umple de fericire si bunastare si noroc cu mgazinul tau care ma umple de hrisca :). Astea sunt munitiile mele cu care ma apar de toata prostia si inconstienta care ma inconjoara si ma sufoca in valuri.
    Am fost la mare weekendul acesta la o statiune pt familisti. Oriunde ma uitam vedeam doar "balene esuate": femei pe care nepasarea si pretextul sarcinii le-au distrus. Si soti care casca ochii la pitzipoance. Cum naiba sa nu se holbeze cand femeia de langa ei are 3 burti puse una peste alta, varice care stau sa explodeze si o celulita....Si mai fac si topless in tanga sa se bronzeze bine ca doar asta conteaza.
    Am fost si sunt ORIPILATA!
    "Vai, da ce ai Honey de esti asa crispata?" zice boyfriendul?
    Pai cum naiba sa nu fiu? Cand vad cum arata viitorul. Noroc ca nu si pentru mine. Dar pentru el, pentru ei? Cu ei ce facem?
    Ma doare sufletul si-mi plange inima pentru el si pentru ei.
    Astept o minune, astept o schimbare.
    Pana atunci o sa continui cu ce am inceput.
    XOX
    Monette

    RăspundețiȘtergere
  26. Hei, Monette!
    Ce mesaj meserias! Mi-ai amintit ce m-a facut sa ma apuc sa scriu blogul asta din capu' locului si mi-ai aminti ce mult-mult-mult imi place blogareala; caci despre asta ii blogareala: despre frumosi de-astia ca tine care se bucura a citi ce-mi tuna mie si care tuna si ei alaturea-mi :-)
    Tu duoamna, intr-un timp oarecare, revolta are sa treaca si are sa lase loc unei mari calme de liniste si certitudine. Caci asta-i cel mai misto cand esti raw: certitudinea, pacea si claritatea mintii; aaaaa, sa nu uit energia, cheful de viata si frumusetea corpului; aaaaa, si absenta oricarei boli, oamenii meseriasi pe care-i cunosti si care iti scriu :-)
    Love in raw.z!

    RăspundețiȘtergere
  27. Te iubesc, Andreea! Te iubesc pentru ceea ce esti, pentru ce suntem, mirabile fiinte!UNA!Caci ... UNA suntem, dar trebuie sa ne amintim ce frumosi, perfecti si minunati suntem.
    Te imbratisez cu iubire si lumina,

    RăspundețiȘtergere
  28. Hei, dragul mieu Anonim!
    Si eu te iubesc!
    UNA :-)

    RăspundețiȘtergere
  29. Draga Andreea,

    Ma bucur sa vad ca revolta e inlocuita de certitudine. Asa ma gandeam si eu ca trebuie sa fie.
    Te-am descoperit prin intermediul unei prietene. Prietena care pare sa fie un fel de inger pazitor al meu. Ea imi strecoara mereu fitile, indicii si imi lasa la indemana sursele de documentare necesare ulterior. La fel a facut acum 4 ani jumate cu niste carti ale lui Neale Donald Walsch care m-ar adus pe drumul spiritului. Exemplul ei personal m-a facut acum 4 ani sa cred ca renuntarea la carnuri o sa-mi fie de folos. Iar acum 2 luni m-a "tarat" in Casa Raw.z . Dar pana nu m-a facut sa gust acum 3 saptamani o prajitura raw cu lamaie facuta cu mainile ei nu am fost pe deplin convinsa. Si apoi am cautat frenetic si am citit si absorbit fiecare informatie despre raw care mi-a iesit in cale.
    Ceea ce m-a inspirat a fost cartea familiei Boutenko 'The raw family'.
    Si cu cateva zile inainte de Craciun m-am hotarat. Ma voi face raw. Ma gandeam eu atunci ca din ianuarie.
    Dupa Craciun mi-am dat seama ca imi mai lipsea ceva. O metoda de a pune in practica.
    Amuzant e ca mai intai a trebuit sa caut in alte parti, peste mari si tari sa vad ce spun expertii cu experienta in raw. Dar peste tot ce dadeam parca nu prea vorbeau limba mea. Nu puteam relationa cu ei. Si atunci, la momentul potrivit evident, mi-am amitit de blogul tau, despre care mi se povestise. Si tu ai cantat melodia inimii mele. Iti multumesc pentru sinceritatea cu care scrii aceste postari.
    Primele tale postari despre cum sa debutezi m-au ajutat enorm.
    Am tinut neaparat sa-mi iau un blender inainte de anul nou. Sa ma fi vazut cum taram de o ditamai cutia prin metrou ca sa imi aduc ajutorul de bucatar acasa :) .
    Dar, ce mi se pare cel mai amuzant din toata aceasta poveste, e ca nu am mai avut rabdare sa se faca anul nou ca sa incep viata cea raw. In ziua in care am adus blenderul acasa am decretat ca e prima mea zi raw. Si de atunci asa a fost. Si zic eu, asa o sa tot fie. Pentru ca simt ca toata fiinta mea se bucura de aceasta decizie. Chiar daca acum, sufla nasul, scuipa si se dexintoxica.
    Si asa se face revolutia. Si schimbarea lumii. Pe rand, cu fiecare om in parte.

    Iubire si recunostinta.

    RăspundețiȘtergere
  30. Hei, Catalina!

    uhuhuuuuuuuuuu, ce frumoasa poveste!

    ha, ha, ha, in 2009 (spre 2010) fix asa am patit si eu cu blogul...

    habar n-aveam sa folosesc aceasta scula revolutionara numita blog si mi se parea imposibil sa fac unul... si-am zis c-am sa-l fac in 2010; da' n-am mai avut rabdare si-am inceput a scrie imediat dupa Craciun.

    Acum, ca-s bisericoasa, inteleg si de ce se intampla lucruri mari-maricele fix dupa Craciun.

    Te aplaud si te iubesc!
    Una :-)

    RăspundețiȘtergere
  31. 2010 a fost anul in care am fost 4 luni aproximativ 80% raw. Mostly smoothies si salate si fructe simple. A fost perioada in care m-am simtit extraordinar si colega mea de apartament nu intelegea de unde am atata energie sa fac toate activitatile mele.

    De prin 2009 am inceput sa ma interesez despre raw...nici nu mai stiu cum am ajuns sa aflu despre raw food, in prima faza. Dar tot ce am cautat a fost pe site-urile din America. Mi-am comandat si carti..Dr Graham fiind primul profesor. Pe google-ul romanesc nici nu stiam ce sa scriu ca sa gasesc ceea ce cautam. Probabil de asta abia acum vreo 2 luni am dat intamplator peste minunatul tau blog. De luni il frunzaresc de la primul articol, cronologic, sa nu pierd nimic :) acilea am ajuns si imi foarte place. Te inspira.
    Intre timp eu am renuntat la raw food, dar pun acum temelia ca sa reincep. Mai bine pregatita, mai increzatoare si pusa pe fapte mari si definitive. Ce va iesi...stay tuned :)

    Anyway, idee e ca I'll be watching you si mult spor in ceea ce infaptuiesti pentru noi.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails