sau...
Asa sa-i ramana numele, Maria ta!
Si "raw" ramas-am pana-n zilele noastre. Prima saptamana a fost, privind acum in urma, relativ tragica. Entuziasmul, insa, era mare. M-am scuturat, voiniceste, de toate obligatiunile de care ma putem elibera fara efecte majore (sau imediate), mi-am suflecat manecile si: am dat jos de pe raftul de sus al camarii, prafuitul, vechi, storcator. L-am curatat cat de non-chimic m-am priceput, si-am debutat: o rosie, 1/2 ardei, un castravete, ceva mure, un mar, adica tot ce aveam "raw" in frigider, a cunoscut mecanismul nemilos al vechilui meu storcator. Groaznic! Oribil gustul primului meu "juice", daca e s-o spun pe-a dreapta. Aburii euforiei insa, m-au ajutat sa-l rastorn in stomac.
Si-apoi, fuga la magazin dupa banane... Si-apoi blender. Si robot de bucatarie. Si legume si fructe cate-ncap in probagaj.
In prima saptamana am supravietuit cu multa "salata de sezon" si "green smoothies", in timp ce priveam cu nesat la deliciile preparate in USA (si ceva UK) de "chefs" cu sau fara patalama, in vazul lumii, pe youtube. Cateodata eram asa de absorbita de ce iese din mana astor oameni dintr-un dovlecel, o ceapa verde, o bucatica de brocolli si alte doua-trei chestii, incat ignoram strigatul de alarma al stomacului meu, ramanand cu ochii lipiti de laptop, ore bune. Asta, hrana spirituala (aflat-am apoi, ca postul negru este, de altfel, foarte sanatos!).
Cezar (abia deunazi a venit la adevar!) credea ca n-o sa scap. "Bravo, Andre!", zicea el infulecand vinovato-incantat o shaorma parfumata de la pravalia din colt. "Bravo! Arati deja mai bine!" imi spunea el, netulburat de sevrajul profund si deosebit de vizibil, in care ma gaseam.
Pe langa meniul foarte omnivor pe care l-am avut mereu, eram cel mai mare (hipotensiv!) bautor de cafea pe care l-am cunoscut vreodata: peste 1 litru de cafea foarte tare, in fiecare zi lasata de Bunul. Consumam, regulamentar si-o cantitate de analgezice. La nevoie... Raw acum si, in consecinta, non-bautor de cafea si drugs, eram coplesita de dureri de cap care ma tintuiau in pat ore bune (ma rog, multe ore rele). In restul zilei, misunam relativ haotic de colo-colo, acceptand, plina de speranta, un compliment disperat, menit sa ma tina in viata, din partea lui Cezar.
Si invatam. Priveam, intelegeam si notam. Si comandam: carti (multe carti); dvd-uri; ingrediente nemaiauzite pe site-uri de-aici si de-aiurea; deshidratator; sprouting jars (borcane pentru incoltit); storcator care sa lase ceva vitamine si enzime in suc... si lista poate continua (si va continua).
In a doua saptamana, gaseam deja magazine loco de unde pot achizitiona felurite, nemaiauzite, brusc trebuincioase ingrediente, mirodenii si gadget-uri. Plus, curierii incepusera sa onoreze comenzile.
Si-atunci, i-am condamnat pe toti la moarte!
I-am multumit, pentru prima data cerului pentru criza financiara in care ne gasim si relaxarea business-ului meu.
Saptamano-lunile care-au urmat au fost despre "des-gatit". In exclusivitate. Cautat, privit, notat, ciopartit, macinat, amestecat, incercat, gustat, aruncat, adaptat, imbunatatit, gandit, inteles, des-gatit.
Am fost, din neant, tocmita ca design-er interior (si-un pic de exterior) al unei case cu cateva nivele. Perfect! Program flexibil si o ocupatie incantatoare. Groaznic! Trebuie sa parasesc barlogul pentru intervale lungi de timp. Ce naiba contine un "pachetel raw"?
Am invatat si aplicat pe repede-nainte.
Am gasit, curand, echilibrul intre cele doua, minunate, ocupatii noi. Am gasit si texte potrivite pentru arhitectii, muncitorii, clientii, furnizorii, etc care se uitau chioras la "pachetelul" meu. Si am gasit bucuria de a prepara incredibile bucate. Nu bucate incredibile, avand in vedere ca sunt raw. Bucate incredibile. Punct.
Nu vom gati de 3*7=21 de ori pe saptamana pentru ca am facut-o eu deja si sunt bucuroasa sa inlesnesc debutul curajosilor ucenici romani.
Nu vom gati o data pe saptamana pentru viata asta "raw" vibranta si plina de certitudini cere ceva dedicare, cere oleaca de obsesie la inceput. Cere invatarea unei alchimii.
De-asta gatim de trei ori pe saptamana.
Asa sa-i ramana numele, Maria ta!
Si "raw" ramas-am pana-n zilele noastre. Prima saptamana a fost, privind acum in urma, relativ tragica. Entuziasmul, insa, era mare. M-am scuturat, voiniceste, de toate obligatiunile de care ma putem elibera fara efecte majore (sau imediate), mi-am suflecat manecile si: am dat jos de pe raftul de sus al camarii, prafuitul, vechi, storcator. L-am curatat cat de non-chimic m-am priceput, si-am debutat: o rosie, 1/2 ardei, un castravete, ceva mure, un mar, adica tot ce aveam "raw" in frigider, a cunoscut mecanismul nemilos al vechilui meu storcator. Groaznic! Oribil gustul primului meu "juice", daca e s-o spun pe-a dreapta. Aburii euforiei insa, m-au ajutat sa-l rastorn in stomac.
Si-apoi, fuga la magazin dupa banane... Si-apoi blender. Si robot de bucatarie. Si legume si fructe cate-ncap in probagaj.
In prima saptamana am supravietuit cu multa "salata de sezon" si "green smoothies", in timp ce priveam cu nesat la deliciile preparate in USA (si ceva UK) de "chefs" cu sau fara patalama, in vazul lumii, pe youtube. Cateodata eram asa de absorbita de ce iese din mana astor oameni dintr-un dovlecel, o ceapa verde, o bucatica de brocolli si alte doua-trei chestii, incat ignoram strigatul de alarma al stomacului meu, ramanand cu ochii lipiti de laptop, ore bune. Asta, hrana spirituala (aflat-am apoi, ca postul negru este, de altfel, foarte sanatos!).
Cezar (abia deunazi a venit la adevar!) credea ca n-o sa scap. "Bravo, Andre!", zicea el infulecand vinovato-incantat o shaorma parfumata de la pravalia din colt. "Bravo! Arati deja mai bine!" imi spunea el, netulburat de sevrajul profund si deosebit de vizibil, in care ma gaseam.
Pe langa meniul foarte omnivor pe care l-am avut mereu, eram cel mai mare (hipotensiv!) bautor de cafea pe care l-am cunoscut vreodata: peste 1 litru de cafea foarte tare, in fiecare zi lasata de Bunul. Consumam, regulamentar si-o cantitate de analgezice. La nevoie... Raw acum si, in consecinta, non-bautor de cafea si drugs, eram coplesita de dureri de cap care ma tintuiau in pat ore bune (ma rog, multe ore rele). In restul zilei, misunam relativ haotic de colo-colo, acceptand, plina de speranta, un compliment disperat, menit sa ma tina in viata, din partea lui Cezar.
Si invatam. Priveam, intelegeam si notam. Si comandam: carti (multe carti); dvd-uri; ingrediente nemaiauzite pe site-uri de-aici si de-aiurea; deshidratator; sprouting jars (borcane pentru incoltit); storcator care sa lase ceva vitamine si enzime in suc... si lista poate continua (si va continua).
In a doua saptamana, gaseam deja magazine loco de unde pot achizitiona felurite, nemaiauzite, brusc trebuincioase ingrediente, mirodenii si gadget-uri. Plus, curierii incepusera sa onoreze comenzile.
Si-atunci, i-am condamnat pe toti la moarte!
I-am multumit, pentru prima data cerului pentru criza financiara in care ne gasim si relaxarea business-ului meu.
Saptamano-lunile care-au urmat au fost despre "des-gatit". In exclusivitate. Cautat, privit, notat, ciopartit, macinat, amestecat, incercat, gustat, aruncat, adaptat, imbunatatit, gandit, inteles, des-gatit.
Am fost, din neant, tocmita ca design-er interior (si-un pic de exterior) al unei case cu cateva nivele. Perfect! Program flexibil si o ocupatie incantatoare. Groaznic! Trebuie sa parasesc barlogul pentru intervale lungi de timp. Ce naiba contine un "pachetel raw"?
Am invatat si aplicat pe repede-nainte.
Nu vom gati de 3*7=21 de ori pe saptamana pentru ca am facut-o eu deja si sunt bucuroasa sa inlesnesc debutul curajosilor ucenici romani.
Nu vom gati o data pe saptamana pentru viata asta "raw" vibranta si plina de certitudini cere ceva dedicare, cere oleaca de obsesie la inceput. Cere invatarea unei alchimii.
De-asta gatim de trei ori pe saptamana.
am citit toate 3 partile. Te cam pricepi la treaba asta cu "scriiturile" :))
RăspundețiȘtergereAcum, cu zambetul pe buze, de la cele "cetite acilea", ma bag la un film. Doar e duminica :)
Pai si ce gatiiiiim? Ca sa tina de la o masa la alta, de la o zi la alta, de la o zi la a treia zi??
RăspundețiȘtergereCa eu-s acuma la-nceput si tre sa fac salate pentru fiecare masa a zilei (am doar blender, pot sa-mi fac un deshidrator sunbeam dar nu pot cumpara alte masinarii), si sunt asa de aproape de disperare, nici nu stii (de fapt poate stii ca si tu ai fost in sevraj).
Si e asa usor sa just grab a snack din frigider cand mi-e foame - adica ceva branzica si una-doua felii de paine...
Of! Ce ma fac!
haha, cam asa ma imaginam si eu primele zile, dar inca nu am ajuns acolo. Eu intru in sevraj numai seara si cand ma uit la filme sfatuitoare de bine :)
RăspundețiȘtergereIntai cumperi ce ai trebuinta...apoi, purcezi...cel mai indicat este sa faci 2-3 zile de post negru inainte.eu asa am procedat si mi-a iesit.Nu sunt raw, nici nu cred ca vreau sa fiu 100% pentru ca imi place la nebunie pestele la gratar si cafeaua.In rest, nu am nicio problema.Poate un pic cu, aspicul:)
RăspundețiȘtergere