sau...
Cum mi-am petrecut debutul vietii
31 Iulie a fost ultima mea zi (si noapte) de viata omnivora si gatita. Din 1 August 2009 traiesc "raw vegan", sau vegetarian crud sau naturist. Asta inseamna ca in ultimele 4 luni, 3 saptamani si 2 zile :-) m-am hranit cu: legume, fructe, semninte, nuci si uleiuri. Crude. Si am supravietuit sa povestesc povestea.
31 Iulie 2009; seara torida de vara; sa tot fie 10.00 p.m. Copiii dorm la Matei (fiu-miu) in camera. Cezar (iubita-miu) este in vizita la ai lui, la munte. Singura, singurica! Camera, a mea. Laptop-ul, al meu. Retroproiectorul, asijderea. Documentarele "raw vegan", descarcate. Sa purcedem!
Primul documentar "had me at hello"... O doamna rusoaica explica intr-un atat de minunat amestec de: stiintific, "raw for dummies", istorie personala, cercetare personala, bucurie de a gati crud!?!, bonomie si echilibru, incat partea teoretica s-a lipit de mine scai. Am ramas o vreme cu ochii-n zare; extatica sa aflu informatii incredibile; consternata in intrebarea "cum naiba de nu le afisam pe bennere imense in piete publice?"; foarte in viata; tremuranda in continuare in: "rontai morcovi si salata de-acu? Si ziua Isabellei? Si pranzurile de afaceri? Si bautele cu prietenii? Si ziua lu' fiu-miu? Si ziua sora-mii? Si ziua lui Bogdan? Si a maica-mii? Auleu, mama! Mama o sa moara de inima rea! Si vacantele? Si craciunul?". Noroc ca ziua lui Cezar trecuse deja. Mare noroc. Foarte in viata, insa. In viata si exaltata.
Mi-am luat elan si am trecut la documentarul numarul doi al serii (orele 02.15 a.m.). Insetata, imi aprind o tigara. Ultima. Ma imbrac si plec pas-pas sa cumpar tigari (nu ma denuntati, copiii cei dormitori au varste cuprinse intre 10 si 12 ani; plus dorm tun; plus non-stop-ul se gaseste la ~ 220 m de casa mea). Parcurg 200 m si... raman cu gura cascata in fata unei vitrine luminate vag de luminile stradale. Ma zgaiesc: in geamul regretatei, foste mercerii sedea, scrijelit cu litere de-o schipapa pe-o tabla-sevalet, usor stramba: "in curand magazin BIO". Semn! E un semn! Am stiut eu! Fac pariu ca-l deschid maine dimineata. E clar!
Ma intorc si dau, imediatamente "play!". Vaz (din nou), cu dese intreruperi de bucurie, contemplare, entuziasm, cum oameni impresionanti, arata incredibil la varste matusalemice si fac lucruri pe care nici cu gandu' nu le gandesti. Dar, 'al mai important, vaz, in sfarsit, practica! Vaz cum oamenii cei frumosi, prepara bucate raw care arata exceptional si despre care zic ca gusta pe masura: pizza, paste, prajituri, orez, supe... toate raw! Toate preparate cumva elegant, cu drag si respect, mangaiat.
Orele 06.45 a.m. si eu stiu. Stiu ca eu sunt "raw vegan". Acum!
M-arunc jos din pat si plutesc catre frigider.
Cum mi-am petrecut debutul vietii
31 Iulie a fost ultima mea zi (si noapte) de viata omnivora si gatita. Din 1 August 2009 traiesc "raw vegan", sau vegetarian crud sau naturist. Asta inseamna ca in ultimele 4 luni, 3 saptamani si 2 zile :-) m-am hranit cu: legume, fructe, semninte, nuci si uleiuri. Crude. Si am supravietuit sa povestesc povestea.
Primul documentar "had me at hello"... O doamna rusoaica explica intr-un atat de minunat amestec de: stiintific, "raw for dummies", istorie personala, cercetare personala, bucurie de a gati crud!?!, bonomie si echilibru, incat partea teoretica s-a lipit de mine scai. Am ramas o vreme cu ochii-n zare; extatica sa aflu informatii incredibile; consternata in intrebarea "cum naiba de nu le afisam pe bennere imense in piete publice?"; foarte in viata; tremuranda in continuare in: "rontai morcovi si salata de-acu? Si ziua Isabellei? Si pranzurile de afaceri? Si bautele cu prietenii? Si ziua lu' fiu-miu? Si ziua sora-mii? Si ziua lui Bogdan? Si a maica-mii? Auleu, mama! Mama o sa moara de inima rea! Si vacantele? Si craciunul?". Noroc ca ziua lui Cezar trecuse deja. Mare noroc. Foarte in viata, insa. In viata si exaltata.
Mi-am luat elan si am trecut la documentarul numarul doi al serii (orele 02.15 a.m.). Insetata, imi aprind o tigara. Ultima. Ma imbrac si plec pas-pas sa cumpar tigari (nu ma denuntati, copiii cei dormitori au varste cuprinse intre 10 si 12 ani; plus dorm tun; plus non-stop-ul se gaseste la ~ 220 m de casa mea). Parcurg 200 m si... raman cu gura cascata in fata unei vitrine luminate vag de luminile stradale. Ma zgaiesc: in geamul regretatei, foste mercerii sedea, scrijelit cu litere de-o schipapa pe-o tabla-sevalet, usor stramba: "in curand magazin BIO". Semn! E un semn! Am stiut eu! Fac pariu ca-l deschid maine dimineata. E clar!
Ma intorc si dau, imediatamente "play!". Vaz (din nou), cu dese intreruperi de bucurie, contemplare, entuziasm, cum oameni impresionanti, arata incredibil la varste matusalemice si fac lucruri pe care nici cu gandu' nu le gandesti. Dar, 'al mai important, vaz, in sfarsit, practica! Vaz cum oamenii cei frumosi, prepara bucate raw care arata exceptional si despre care zic ca gusta pe masura: pizza, paste, prajituri, orez, supe... toate raw! Toate preparate cumva elegant, cu drag si respect, mangaiat.
Orele 06.45 a.m. si eu stiu. Stiu ca eu sunt "raw vegan". Acum!
M-arunc jos din pat si plutesc catre frigider.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu