Postul negru, ziua a cincea :-)

Hei!

Am a ma marturisi... ca sa sti si tu si, trag nadejde, sa nu treci si matale prin vicisitudinile vegane venite dupa un an de raw vegan strait. 

Povestea ii asa: pe 7 septembrie 2010 (adica din plin concediu... cum se intampla, auz, de regula), pe 7 septembrie dara, dupa aproape 4 zile de pepene si salata de varza, la mare cu fiu-miu, asezata la masa de carciuma de trei ori pentru mic dejun, pranz si cina, am sfeclit-o!

Dupa 1 an, 1 luna si 7 zile de raw exclusiv, m-am asezat la masa frumos decorata a hotelului si-am comandat inocent: "o salata de vinete si una de rosii, va rog!"; "sigur, doriti si paine?"; "da...". Sfarsit! Dependenta! Back to the starting point!

Sigur ca in timp ce asteptam ospatarul ma gandeam: "eeeiiii, dupa atata vreme raw, o salata de vinete este doar o solutie de moment, solutie potrivita pentru statiunea asta carnivoro-pizza-snitelara unde nu gasesti nici macar una bucata banana. O salata de vinete nu inseamna nimic, lumea se simte excelent si-atunci cand trece doar la veganism... e cina asta si gata".

Aiurea! Aiurea! Aiurea!

Primul aiurea zice: te-oi simti bine cand treci de la carne la veganism, da' cand treci de la raw la vegan, you feel like shit!

Al doilea aiurea zice: pentru mine, nu exista "de data asta si gata!"... iti amintesti de Doamna Boutenko (12 steps to raw food) si vorba sa: mancarea gatita da dependenta pentru caci amidoanele din legume, odata gatite, se transforma in zaharuri ce actioneaza ca un veritabil drog, ca o toxina care ti-a fost cunoscuta si draga pret de muuuulti ani? So true!!!!! Asa de adevarat, incercat pe propria-mi piele... 

Al treilea aiurea zice: chiar daca nu te doare ceva, chiar daca nu-s efecte fizice imediate dupe ce halesti paine pufoasa "bio" (ha, ha, ha), covrig, salata de vinete sau mai stiu eu ce veganism, chiar daca nu te doare (imediat) burta, capul, sufletul, tocmai ai intrat pe marele topogan...

Concret: restul zilelor la mare am mancat predominant vegan. Intoarcerea acasa m-a entuziasmat si m-a inaripat raw pret de 2-3 zile, and then... in toate serile din ultima luna am mancat prostii. In toate serile si numa' prostii! Enumeram: pufuleti, sticksuri, pate vegetal la conserva!!!, pilaf sarbesc, salata de vinete (mama ei!), zacusca, etc, etc, etc. 

Rezultate: 

- de unde dormeam 3-5 ore pe noapte (ma rog, dimineata) si ma simteam fresh, am ajuns sa dorm 12 ore si sa ma simt batuta cu leuca

- de unde-mi fuctiona mintea brici, cu claritate, repeziciune si stiinta permanenta "all is well", am inceput sa haladuiesc intr-o pacla groasa

- de unde-mi zbura sufletul de aliniata ce ma gaseam si tipam, uneori si catre tine: mie bine-bine-biiiiineeeee, de unde manifestam cate-un magazin raw pe luna (ha, ha, ha) si noi prieteni-colaboratori in fiecare zi, am inceput sa am un mare fund (si cand zic mare...) in sus si sa vaz predominant greselile, hibele, neajunsurile celor din jur (fie ele lucruri sau persoane). 

- de unde traiam permanent abundenta timpului si-mi parea, si-mi era totul fezabil, am intrat in gaura neagra a timpului (in sensul cel peiorativ) si-am inceput sa ma invart ca un ... intr-o caldare, lovindu-ma de peretii si intrebandu-ma in fiecare seara: "da' io ce-am facut azi?".

- aaaa, sa nu uit: m-am ingrasat vreo 6 kg, m-am buhait si m-am molesit;

- mi s-a dus naibii celebra carisma (hi, hi, hi) si darul de a atrage si up-lift-a oameni (ha, ha, ha); de unde abia asteptam scartaitul usii de la casa rawz, am inceput sa ma ascunz in asternuturile-mi de sus de cate ori am reusit sa trag chiulul

- am inceput sa ma uit la filme artistice, ascunzandu-mi capul intr-un mare morman de inconstienta;

- mi s-au micsorat ochii si mi s-a paclit lumina din ochi;

So, pe propria-mi piele, cum imi sade mie bine: vegan stinks!

Nu crede ca m-am astezat la pamant si-am stat cuminte asistand la propria-mi decadere in proportie geometrica a vibratiilor inalta. Nuuuuuu, in fiecare seara imi ziceam ca asta-i ultima seara si ca, de maine, cercul asta vicios va lua sfarsit. In fiecare dimineata, temerara, imi hraneam fiinta raw, in fiecare seara dadeam o noua lupta...

Am aflat, pe calea cea grea ca, intoarcerea la raw ii mai grea, mult mai grea, decat devenirea raw in the first place. 

Iata ca de data asta, vin sa afirm eficienta solutiilor "radicale": singura metoda de intoarcere la raw, metoda functionala pentru mine, de data asta, fost-a postul cel negru. 

Sunt in a patra zi de post negru cu apa si tocmai ce ma imbarc sa ma duc la Cleopatra pentru una bucata colonics :-).

Despre postul negru si minunatia sa (e foarte tare, imi place foarte mult), despre practici utile invatate de la prietena si coach-ul mieu de posteala, Olivia Steer, despre citie si incercate, despre colonics si-alte intimitati, in numerele imediat urmatoare. 

Intre timp, ma simtesc usoara, ma simtesc energica, experimentala, grijitoare si atenta cu mine, simtesc c-am trecut la nivelul urmator al jocului de-a autorealizarea. 

Ce-a veni in viitorul proxim si mediu, afla-vom impreuna.

Intre timp: postul negru rules!

Love!

Una :-)

P.S. Honey, I'm back!