Citat din cartea “Elixirul Vietii” de Arnold De Vries
[traducere de
Ausar :-), pentru
romaniaraw]
VALOAREA HRANEI in nutritia animala si umana, este dependenta in majoritate de compozitia sa chimica. Nutrientii esentiali ai mincarii sint proteinele, carbohidratii, grasimile, mineralele si vitaminele. Hormonii si enzimele joaca de asemeni un rol de o anumita importanta. Aplicarea caldurii substantelor vegetale sau animale tinde sa produca schimbari majore in compozitia chimica a acestora.
ENZIMELE: Prezenta enzimelor determina "viata" mincarii. Enzimele sint catalizatori produsi de celulele vii ale tesutului vegetal sau animal, cu scopul de a facilita procesele chimice necesare celulelor pentru a-si continua existenta ca forta vie. Cind enzimele unei seminte sint distruse, saminta si-a pierdut puterea de germinare, si este descrisa ca "moarta". Cu adevarat, statutul de "viu" sau "mort" in toate mincarurile poate fi definit in functie de prezenta enzimelor. Unele din cele mai comune enzime gasite in hrana vie sint proteaza, lactaza, lipaza, diastaza, catalaza, salolalaza, peroxidaza, aldehidaza, fosfataza si amilaza. Este de retinut ca toate enzimele sint sensibile la caldura. Cu adevarat, ele sint distruse la temperaturi care au un efect minor asupra unor minerale si vitamine. Distrugerea enzimelor incepe la circa 118 grade Fahrenheit (48 de grade Celsius), si pina cind temperatura atinge 140 grade F (60 grade C), toate enzimele au fost pierdute. Astfel, chiar si temperaturile relativ scazute folosite in pasteurizarea laptelui sau gatirea altor mincaruri prin cele mai avansate metode de "incalzire minora", distrug toate enzimele disponibile in hrana. Cum toate reactiile chimice din materia vie sint controlate de enzime, distrugerea enzimelor in timpul procesului de gatire scade calitatea hranei si o face astfel inadecvata sustinerii vietii in organismul uman.