Imi place mult sa-ti scriu. Mult de tot. De tot. De tot.
Luni m-am intalnit cu dirigu'. Adrian Costache, profu' meu de romana si dirigu' de la Sava. Ne-am intalnit intamplator, la un vernisaj organizat de fiica unui client raw.z si, totodata fosta eleva de-a lui (cu vreo 12 ani mai mica decat mine :D). Si dirigu' m-a intrebat daca am inceput sa scriu. Am cascat o tzara gura caci nu mi-l puteam imagina pe dirigu' (usor traditionalist, usor elitist, pasionat de mirosul cartilor, etc) dand scroll pe blogu' meu...
"Ce vreti sa spuneti?" l-am intrebat simtinudu-ma brusc deosebit de jenata de greselile gramaticale pe care, in continuare, le cam comit.
"Pai, intreb daca ai inceput sa scrii... caci am crezut mereu ca asta ai sa faci cu viata ta" mi-a raspuns el cu neschimbatu-i zambet ininteligibil pe neschimbata-i figura.
"Hiuuuuuu" mi s-a luat mie o piatra de pe inima si am zambit si eu ininteligibil catre el in timp ce-i raspundeam: "de fapt... da... am cam inceput sa scriu" :-)
La vreo ora dupa ce ma intorsesem de la vernisajul cu pricina... m-a traznit: daca n-ai fi tu acolo, nicicand n-as fi inceput sa scriu... Si ce mult, ce mult, ce mult imi place sa-ti scriu tie.
Daca n-ai fi tu acolo, de-atata vreme, daca n-ai fi tu sa dai click pe hrisca in mai toate diminetile, sa dai click si sa ma-njuri cald in gand: "iar n-a postat nimic!", eu n-as scrie. Si, ce i-as raspunde atunci lu' dirigu' la urmatorul vernisaj? :-)
Multumesc!
De craciunu' asta imi doresc sa-mi fac placerea de-a-ti tot scrie.
Love!
Una :-)