Intalnire cu o doamna

Habari!

(asa-i buna ziua in swahili, ceea ce este una dintre limbile Bantu)

Astazi am intalnit o doamna minunata, o adevarata doamna cu care am petrecut cateva ore lungi si interesante cam cat cateva vieti. O doamna care, la cei 49 de ani ai sai, arata absolutamente hollywoodian, numai ca-i reala... fara photoshop si alte ajutoare. Doamna asta cu D mare este nascuta din parinti indieni, arata exotico-indian, s-a nascut in Insulele Fiji, a trait vreme buna in USA si s-a stabilit, de ceva vreme in Londra. Este mama a doi copii absolut remarcabili unul de 18 ani (care, vara vine sa lucreze 2-3 luni in orfelinatele din Romania - pentru ca asa vrea el !!!) si unul de 13 ani, un mare exemplu de modestie si caldura, desi apartine, probabil, uneia dintre cele mai bogate familii din UK.

Doamna asta m-a impresionat profund si mi-a dovedit o data in plus, daca mai era nevoie, ca echilibrul poate fi atins inca din viata asta. Am invatat tare mult de la ea in cele cateva ore petrecute impreuna si vreau sa-ti povestesc si tie lectiile excelente pe care tocmai ce le-am primit.

Intai de toate, hai sa-ti spun un secret care mi se confirma din ce in ce mai mult in ultima vreme: marii bogatasi nu au o viata cu mult diferita de a ta si a mea... eu vin dintr-o familie tare-tare saraca caci bunicii mei au fost mari mosieri iar tatal meu, dupa ce a fost lasat liber din puscariile comuniste a fost persecutat (aproape) intreaga sa viata. Cum in familia mea parea ca toate problemele se ivesc din pricina si se rotesc in jurul lipsei de bani, pana pe la 19 de ani am crezut ca oamenii bogati sunt diferiti... fericiti.

La 19 ani m-am maritat cu un barbat foarte-foarte bogat, inconjurat de prieteni extrem-extrem de bogati si atunci am inteles, foarte repede, ca bogatii au exact acelesi probleme ca si saracii; numai ca mult mai exacerbate, mult mai grave. Spun asta pentru ca vreau sa sti ca, doamna despre care vorbesc, nu e deloc diferita, sau mai norocoasa decat mine sau decat tine... are exact aceleasi probleme pe care le experimentam noi toate. Doar ca a gasit o frumoasa formula de a-si mentine echilibrul si... incantatoarea frumusete. Voi fi bucuroasa sa-ti spun "secretele" ei, imediat dupa o scura paranteza (doar ma cunosti deja, scrisul fara paranteze... e pustiu ! :).

Paranteza:

In urma cu cateva luni am intalnit, intamplator, o alta doamna minunata in viata mea: Doamna Gina :); Doamna Gina este o doamna din Bistrita, modesta si de o intelepciune pur romaneasca si pur crestina, o doamna clarvazatoare pe care am vizitat-o pentru prima data ca sa-i dovedesc unui prieten ca este o sarlatana... numai ca lucrurile s-au dovedit a fi diferite... mi-am dovedit mie ca oameni care pot vedea "dincolo" exista si ca sunt aici sa-mi fie de ajutor, daca ii las, desigur.

Buuun, doamna Gina mi-a zis atunci: "Andreea, sti ca exista oameni care te invidiaza, nu? sti ca sunt oameni care gandesc rau despre tine si ca ai nevoie sa inveti sa te protejezi, nu?" 

Prostii!, am gandit eu... mari prostii... cine ar putea sa ma invidieze, sunt doar o amarata de mama singura si harsita prin toate greutatile vietii si care intr-un moment de nebunie a hotarat sa-si deschida totalmente inima intr-un blog si sa-si riste intreaga mica agoniseala de o viata - totalmente nesigura, oricum - pentru a face o "afacere" care e haaaaat, la cativa ani distanta de a fi o sursa de profit...

Ei bine... pare ca dreptatea e mai mult la Gina decat la mine... si, da, este mult mai greu sa fi "o persoana publica" - chiar daca publicul e restrans - decat o persoana ne-publica... si commentu-urile din ultimele saptamani m-au edificat putin pe tema asta.

Nu sunt o persoana perfecta! Tanaaaaam! Vreo surpriza? Ba chiar sunt o persoana cu o copilarie atat de grea, cu o tinerete atat de tumultuoasa, incat uneori ma mir si eu ca sunt inca in viata... si puterea aproape inconstienta de a-mi deschide viata greu incercata, cu toata onestitatea de care sunt capabila, este, cred, ceea ce ma face o mica inspiratie pentru vreo zece mii de romance de prin tara si de pe alte meleaguri. 

Yet, a cauta greseala, a cauta imperfectiunea, a intinde degetul "acuzarii" pare sa fie, inca, o caracteristica a naturii umane (Doamne Ajuta!, traim fix vremurile in care aceasta caracteristica incepe sa paleasca lasand locul intelepciunii).

Ai crede ca o persoana care a hotarat sa-si puna sufletul cu tot cu tenebrele sale pe masa, sa-si aloce timpul personal... voua (atat cat ii e posibil), sa-si riste toate finantele personale - bashca pe-ale altora - pentru a crea un loc dedicat sanatatii si bunastarii e safe... nu poate atrage ganduri rele. Aiurea!

Atata hollywood am ingurgitat cu totii, atatea fotografii in photoshop am vazut prin reviste inainte de a ne face sectanti, incat, in continuare, taxam orice semn de imperfectiune.

Sunt doua lucruri pe care vreau sa ti le spun:

• realmente fac tot ce ma pricep mai bine si in viata mea si in blog-ul asta cu atata seriozitate, flexibilitate si atata simt al urgentei cat am dobandit pana acum; voi avea imperfectiuni, absente si erori exact atata vreme cat... le voi avea ("until I don't, cum zice draga mia Byron Katie); daca ma vrei asa cum sunt, welcome! daca vrei perfectiune... rasfoieste o revista (ai la dispozitie Elle, Cosmopolitan, etc)
• atunci cand remarci unul dintre "defectele" (si scriu defectele in ghilimele pentru ca acestea nu exista... sunt doar manifestari ale realitatii) mele, e numai si numai pentru ca ai nevoie sa remarci acel "defect" la tine. Adica acel aspect pe care il manifesti in viata ta si pe care iti doresti sa inveti sa-l schimbi. Tot Katie ne invata ca pe lumea asta sunt doar trei feluri de treburi: treaba mea, treaba ta (sau a lui, a ei, a lor... adica a altei persoane in afara de tine) si treaba lui Dumnezeu (adica realitatea... faptul ca ploua, sau ninge, sau ca ai bani, sau ca nu, sau ca exista razboi... de-astea). Cum poate faptul ca eu fac sau nu fac bani, ca scriu sau nu scriu pe blog sa fie treaba ta?!?!!!??? Faptul ca tu te simti lezat de o actiune (sau de lipsta unei actiuni) de-a mea este pentru ca remarci la mine un aspect care se gaseste la tine si pe care sufletu tau vrea sa-l vezi LA TINE. Got it?

Vorbitorilor de engleza le recomand calduros-calduros-calduros sa vaza cateva filmulete ale lui Katie:

(poti incepe cu asta):

(sau cu asta):

(sau cu asta):

Acum, hai sa mai lamuresc un subiect, ca sa fim cu toate in clar: te incearca ingrijorarea ca ma imbogatesc nemasurat de mult? Desi nici asta nu este, desigur, sub nici o forma treaba ta, hai sa te lamuresc si pe tema asta: raw.z nu este nici departe de a fi un loc profitabil... in urma cu un an si jumatate mi-am investit absolut toate finantele de care dispuneam in locul asta; si de atunci am imprumutat sume imense (pentru posibilitatile mele) pentru a tine locul in viata; in urma cu una - doua luni am constientizat ca nu mai pot sustine locul si ma pregateam, cuminte si trista sa punem scaunele pe masa (dupa ce ma intalnisem cu cativa camatari care m-au speriat shitless :P). 

Raw.z insa, pare sa aiba o stea a lui si eu... asijderea :). M-am rugat (am intentionat, cum vrei sa-i spunem) pentru o modalitate de a salva locul asta care a inceput ceva minunat in Romania (si care, la scurta vreme a fost copiat intocmai de cativa sacali mai mici sau mai mari - pe unii chiar i-am imprumutat cu bani pentru ca - chipurile - treceau prin vremuri personale dificile... am observat abia apoi ca, in fapt, planuiau sa faca un magazin mai mult decat similar: rushinica, olivia diana, rushinica crud si sanatos.

Dar vezi ca... necunoscute sunt caile Domnului / Universului. Poate ca daca nu apareau atatea magazine superfoods on-line mai mult decat copie fidela a raw.z (mai toate infiintate de doamne care - zic ele insele - si-au schimbat viata din pricina blogului meu si care - desi ar fi avut un mare loc in raw.z, au ales o cale semi-miseleasca) - nu ajungeam in falimentul complet si indatorata pana peste urechi si... nu-l cunosteam pe Mru Patel (cel mai mistoc investitor posibil care mi s-a alaturat de curand, din pamant din iarba verde, la raw.z) si n-o cunosteam pe minunata doamna pe care am cunoscut-o astazi.

Inchei paranteza mai lunga decat subiectul central, asa cum bine sti ca-mi sade in obicei! :P 

Doamna mea extra-frumoasa si extra-reala trece, ca noi toti prin reale si mari probleme, ca noi toti. Printre altele, unul dintre fratii sai s-a sinucis de curand, urmare a unei lungi depresii la care ea, doamna mea, a asistat neputincioasa (so, nu-i putem pune eleganta vietii pe seama genelor bune mostenite de la parintii indieni si nici pe seama copilariei armonioase...)

Iata cele cateva mici secrete ale unei mari doamne:

• de cate ori a fost in pragul depresiei si-a zis: "depresia nu exista"; este doar ceva ce mintea mea creaza... depresia nu este o floare, o pasare... nu este nimic tangibil... e doar in mintea mea, e un gand si aleg sa cred ca nu exista
• in momentele cand se simte "down", golita, trista, zadarnicita, se ridica, isi pune ipod-ul pe urechi, da muzica la maxim, iese sa se plimbe si, dupa 1-2 ore se intoarce acasa BINE (asta e ceea ce recomanda mai toate persoanele pe care le admir, inclusi eu :P)
• bea in fiecare zi un pahar de vin rosu bun
• nu sta jos deloc pe intreaga durata a zilei, face tot timpul ceva, mic sau mare, dar orice-ar fi nu se intinde si nu se aseaza pret de mai mult de 5 minute (in afara situatiei in care sta la sueta cu mine si/sau alte femei interesante :P)
• mananca foarte-foarte des si intotdeauna mai putin decat dimensiunea propriului pumn strans laolalta
• se plimba in fiecare zi pret de 20-30 de minute
• face cateva exercitii in fiecare zi (10-20-30 de minute) si schimba des exercitiile (bicicleta, gantere usoare, inot, banda, uraca scari, orice...) astfel incat sa nu-i fie plicticos
• se odihneste / aseaza numai seara, dupa orele 20.00 si se culca - cel mai adesea - pe la orele 22.00
• da importanta oamenilor din jurul sau - ii asculta pe bune si isi da, cu onestitate, concursul sa le fie de folos, daca si cu ce poate
• isi asculta si isi respecta copiii
• isi respecta sotul
• spune "da" cat de des ii este cu putinta
• a priceput parte din vechea intelepciune indiana si stie ca, perfect sau imperfect, fiecare om are un destin dincolo de el si nu e nici o noima sa te lupti sau sa te superi cu / pe cineva (inclusiv tu insuti !!!).

Postarea din invataturile unei doamne minunate mai varstnice catre o doamna minunata mai tanara, se incheie aici :P

Plec la petrecerea Ioanei Hulea, o mare colega de-a mea, care m-a invatat doua vorbe minunate:

- "sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta" (daca nu ti-o spui tu, atunci cine sa ti-o spuna?) si

- "iti place? eu am facut-o!" (despre orice... de la salata la rochita... fie ca e adevarat, fie ca nu... :)

A, si m-a mai invatat: "it's my party and I can cry if I want to"; valabil si pentru bloguri, afaceri, kilograme, disparitii si depresii

Va iubesc!

Una :-)